#popoare

• agriologie — Ramură a antropologiei culturale și a etnologiei care se ocupă cu studiul comparativ al obiceiurilor, modului de viață, credințelor și organizării sociale ale popoarelor primitive, aflate în stadiul de sălbăticie sau neintegrate în civilizația tehnologică modernă. Disciplina analizează structurile culturale incipiente și evoluția lor istorică.
• alan — Membru al unui grup antic de triburi sarmatice (iraniene) nomade, recunoscute istoric pentru abilitățile lor excepționale de călăreți și războinici, care au migrat din Asia Centrală spre Europa de Est și Caucaz în primele secole d.Hr.; în sens adjectival structural, termenul se referă la elementele culturale, militare sau geografice specifice acestor populații care au interacționat cu Imperiul Roman și au participat la Marile Migrații. Descendenții direcți ai alanilor din Caucaz sunt considerați osetinii de astăzi.
• angli — Popor germanic occidental originar din regiunea Angeln (situată în landul Schleswig-Holstein de astăzi) care, începând cu secolul al V-lea d.Hr., a migrat în masă și s-a stabilit în marea insulă Britania alături de saxoni și iuți. Acest grup etnic structural binedefinit a întemeiat regate medievale timpurii (cum ar fi Mercia, Northumbria și East Anglia) și a jucat un rol istoric fundamental în etnogeneza poporului englez, dând totodată numele țării (Anglia) și limbii engleze.
• anți — Populație timpurie de neam slav (sau confederație tribală sclavă dominată militar de o elită alano-sarmată) care a trăit între secolele al IV-lea și al VII-lea d.Hr. în regiunile cuprinse între fluviile Nistru, Nipru și gurile Dunării. Menționați frecvent în cronicile bizantine (precum cele ale lui Procopius din Cezareea sau Iordanes), anții au reprezentat o forță militară și politică majoră ce a interacționat intens cu Imperiul Roman de Răsărit și cu populațiile autohtone din spațiul carpato-danubian.
• Arabi — Totalitatea popoarelor de limbă semitică ce locuiesc în Peninsula Arabică, Orientul Mijlociu și Nordul Africii, având o istorie comună și o moștenire culturală profund marcată de civilizația islamică. Scris cu majusculă, termenul individualizează această comunitate etnolingvistică globală în raport cu alte grupuri etnice ale lumii.
• asiatic — 1. Care aparține Asiei sau populației acesteia, privitor la acest continent; originar din Orient. 2. Persoană de gen masculin originară din Asia. Acest termen structural descrie elemente geografice, geopolitice, biologice ori culturale specifice celui mai mare continent de pe Pământ, de la masivele muntoase din interior până la marile civilizații de coastă.
• asiriancă — Femeie care făcea parte din populația Asiriei antice sau care aparține comunității etnice asiriene moderne (grup etnic creștin vorbitor de limbă neo-aramaică originar din Orientul Apropiat). Acest substantiv structural individualizează prezența feminină în cadrul acestei culturi, fiind utilizat în textele istorice, antropologice sau literare pentru a descrie identitatea și portul delicat al asirienilor.
• auson — Membru al unui trib italic străvechi care locuia în regiunea central-sudică a Peninsulei Italice (Campania și Latium) înainte de expansiunea romană; ca adjectiv, desemnează ceea ce aparține acestui popor preroman sau culturii sale. În poezia clasică și umanistă, termenul a devenit un sinonim livresc de mare noblețe pentru 'italian' sau 'roman', fiind utilizat pentru a evoca originile mitice ale civilizației italice.
• autodeterminare — Acțiunea de a se autodetermina și rezultatul ei; pilon fundamental al dreptului internațional public ce proclamă libertatea unui popor de a-și hotărî organizarea politică și statală. În psihologia cognitivă, reprezintă o teorie a motivației umane axată pe importanța autonomiei, competenței și relaționării în dezvoltarea personalității.