#posesie
- angherest — Formă adjectivală arhaică și regională derivată din numele propriu Anghel sau Anghene, utilizată istoric pentru a descrie o proprietate, o moșie, un bun sau o trăsătură specifică ce aparținea acelei familii sau descendenților acesteia. Acest termen structural servea ca indicator de posesie sau proveniență în vechile registre cadastrale și zapise administrative înainte de standardizarea modernă a sufixelor adjectivale românești.
- angherist — Formă adjectivală arhaică și regională derivată din numele propriu Anghel sau Anghene, utilizată istoric pentru a descrie o proprietate, o moșie, un bun sau o trăsătură specifică ce aparținea acelei familii sau descendenților acesteia. Acest termen structural servea ca indicator de posesie sau proveniență în vechile registre cadastrale și zapise administrative înainte de standardizarea modernă a sufixelor adjectivale românești.
- anghilest — Formă adjectivală arhaică și regională derivată dintr-o rădăcină onomastică precum Anghel sau dintr-o formă toponimică asociată, utilizată istoric în vechile zapise și registre cadastrale pentru a desemna apartenența, posesia sau legătura de rudenie cu un anumit neam din comunitățile rurale românești. Acest tip de derivare structurală documentează modul în care adjectivele de posesie se formau flexibil în cancelariile vechi înainte de uniformizarea regulilor gramaticale moderne.
- anticreză — Convenție sau contract de garanție reală (specific în vechiul drept civil și în dreptul comercial) prin care un debitor cedează creditorului său folosința și posesia unui bun imobil (sau mobil), permițându-i acestuia să rețină fructele, chiriile ori veniturile generate de bun pentru a acoperi dobânzile sau a stinge parțial ori total datoria principală.
- aparținea — Formă de persoana a III-a singular a verbului 'a aparține' la modul indicativ, timpul imperfect; marchează o stare continuă sau o relație stabilă de posesie, afiliere, subordonare sau incluziune structurală care se desfășura în trecut, indicând un drept sau o apartenență istorică a unui obiect, teritoriu sau individ față de o entitate.
- are — Formă de indicativ prezent, persoana a III-a singular și plural a verbului tranzitiv 'a avea', utilizată structural pentru a exprima posesia, deținerea, existența sau o obligație. Ca substantiv feminin la plural, reprezintă unități de măsură pentru suprafețe agrare (pluralul lui 'ar'), fiecare unitate fiind echivalentă cu 100 de metri pătrați. În botanică și arhaisme, poate fi o variantă fonetică scurtă sau derivat structural regional asociat cu specii de plante sau unelte.
- avea — Unul dintre cele mai importante și frecvente verbe din limba română. Ca verb predicativ, exprimă posesia, deținerea unui obiect, a unei calități sau a unei stări, precum și experimentarea unei senzații ori legături de rudenie. Ca verb auxiliar, servește la formarea timpurilor compuse precum perfectul compus, viitorul popular și condițional-optativul trecut. Ca verb modal, exprimă obligativitatea sau posibilitatea realizării unei acțiuni.