#pozitiona

• amplasa — A fixa, a așeza sau a stabili locul de funcționare ori de existență al unui obiect, al unei construcții, al unui monument sau al unui ansamblu arhitectural pe un anumit teren. În sens administrativ și tehnic, acțiunea presupune determinarea unor coordonate spațiale precise în conformitate cu planurile de urbanism, avizele legale și cerințele funcționale ale proiectului.
• amplasare — Acțiunea de a amplasa și rezultatul ei; procesul tehnic, administrativ și spațial prin care se stabilește poziția exactă a unei construcții, instalații, monument sau obiect pe un anumit teren. Cuprinde totalitatea etapelor de analiză topografică, obținere a avizelor de urbanism și marcare eficientă a coordonatelor geografice în conformitate cu standardele de siguranță și planificare teritorială.
• amplasat — Care a fost fixat, așezat sau stabilit într-un anumit loc ori pe un anumit teren; situat, poziționat, localizat structural. Termenul descrie starea unui obiect, imobil sau ansamblu tehnic ale cărui coordonate spațiale au fost definitiv determinate și materializate în teren conform planurilor.
• anterior — Care se află situat înainte în spațiu, care precede în timp sau care ocupă o poziție frontală în raport cu un ax structural de referință. În anatomie și medicină, descrie fața orientată spre înainte a unui organ, membru sau țesut, în timp ce în sens temporal indică un eveniment, proces sau stadiu care s-a desfășurat înaintea momentului prezent ori a altui punct cronologic stabilit.
• apozițional — Care aparține apoziției, care se referă la apoziție sau care are caracterul unei apoziții; ansamblu structural sau element sintactic cu rol explicativ, integrat într-un enunț pentru a redefini ori detalia un termen nominal existent. Din punct de vedere funcțional, raportul apozițional este marcat grafic prin utilizarea semnelor de punctuație izolatoare și fonetic printr-o pauză specifică de intonație.
• aproape de — Structură lexicală complexă cu rol de legătură, folosită pentru a exprima proximitatea fizică, temporală, abstractă sau afectivă față de un obiect, o persoană sau un reper numeric; guvernează de regulă cazul acuzativ în analiza sintactică, stabilind o toleranță geometrică sau cronologică mică.
• așezare — Acțiunea de a (se) așeza și rezultatul ei; amplasare structurală sau poziționare geografică a unui obiect ori ansamblu. Termenul desemnează în mod curent un loc populat (sat, oraș, cătun), o structură administrativă umană stabilă sau așezământ, precum și modul de orânduire, rânduire ori organizare internă a elementelor unui sistem.
• astrometrie — Ramură fundamentală a astronomiei poziționale care se ocupă cu măsurarea geometrică precisă a pozițiilor, mișcărilor proprii, distanțelor unghiulare și paralaxelor corpurilor cerești pe bolta cerească. Acest domeniu stabilește sistemele de referință spațiale și coordonatele fundamentale indispensabile pentru cartografierea galactică, calcularea orbitelor planetare sau detectarea perturbațiilor gravitaționale subtile generate de exoplanete.