#reproducere

• asexuat — 1. (În biologie) Care nu are organe sexuale, sex determinat sau caracteristici sexuale diferențiate; tip de reproducere care se realizează fără fuziune de gameți. 2. (În sens extins) Care pare lipsit de senzualitate, pasiune sau trăsături de gen evidente. Acest termen structural descrie o stare neutră ori agamică, utilizată frecvent în taxonomie pentru a clasifica organisme delicate sau în literatură pentru a portretiza personaje detașate de instincte.
• autoalogamie — Termen de specialitate biologică ce definește capacitatea adaptativă sau fenomenul prin care o specie de plante combină structural autogamia (autopolenizarea) cu alogamia (polenizarea încrucișată); strategie reproductivă flexibilă ce permite plantelor să recurgă la fecundarea cu polen propriu în absența vectorilor de polenizare externi, menținând totodată capacitatea de hibridare genetică.
• autocoră — Plantă superioară ale cărei fructe sau semințe se răspândesc în mod autonom, fără intervenția factorilor externi (vânt, apă, animale), ci prin mecanisme proprii biomecanice, cum ar fi deschiderea bruscă, explozivă sau elastică a capsulelor la maturitate. Reprezintă o adaptare evolutivă structurală ce asigură propagarea eficientă a speciei în arealul imediat învecinat.
• autofecunda — A realiza fecundarea propriilor ovule sau celule feminine cu ajutorul polenului ori al spermatozoizilor proprii. Acest fenomen este caracteristic organismelor hermafrodite, cum ar fi majoritatea plantelor superioare și anumite specii de nevertebrate, permițând reproducerea în absența unui partener de împerechere.
• autogam — Care se reproduce prin autogamie; termen botanic și biologic ce descrie un organism, în special o plantă sau o floare, ale cărei structuri reproducătoare masculine fertilizează propriile structuri reproducătoare feminine. Acest fenomen genetic asigură perpetuarea speciei în medii izolate, unde polenizatorii externi sau vectorii de vânt sunt absenți, determinând un grad ridicat de homozigotism în cadrul populațiilor respective.
• autogamie — Mod de reproducere caracteristic unor plante și organisme inferioare, constând în autofecundare sau autopolenizare, proces prin care fuziunea gametilor provine de la același individ. Acest mecanism biologic evolutiv garantează stabilitatea genetică a speciei și perpetuarea ei în habitate izolate sau vitrege, eliminând dependența structurală de factori externi precum insectele polenizatoare, vântul ori apa, deși limitează diversitatea și recombinarea genetică pe termen lung.
• autopartenogeneză — Formă de partenogeneză (reproducere virgină) în care un ovul se dezvoltă fără a fi fecundat de un spermatozoid, însă diploidia (numărul complet de cromozomi) este restaurată spontan printr-un mecanism intern meiotic sau mitotic, cum ar fi fuziunea ovulului cu propriul său globul polar ori duplicarea cromozomială nucleară. Acest proces structural endogen asigură transmiterea integrală a materialului genetic matern, generând descendenți care sunt, din punct de vedere genetic, clone parțiale sau totale ale mamei.
• autoreproducere — Capacitatea sau procesul prin care un sistem biologic, un organism artificial ori un ansamblu economic generează copii fidele sau noi generații similare miezului structural din care provin, acționând în mod autonom. În cibernetică și robotică, reprezintă proprietatea teoretică a unor mașini inteligente de a produce alte mașini fără asistență umană, o trăsătură esențială explorată în dezvoltarea sistemelor industriale de tip von Neumann.
• autospor — Tip de spor asexuat, nemobil, produs în interiorul celulei parentale la anumite specii de alge verzi unicelulare (cum ar fi genul Chlorella). Autosporul reprezintă o replică microscopică exactă, perfect formată, a celulei-mamă, posedând aceeași structură celulară și perete propriu înainte de a fi eliberat prin ruperea membranei protectoare externe.
• axogamie — Termen morfologic rar utilizat pentru a descrie un tip specific de reproducere, fuziune gametică sau organizare structurală a organelor de reproducere care se dezvoltă exclusiv de-a lungul axului central sau principal al organismului vegetal. Acest fenomen biologic asigură o aliniere geometrică perfectă a structurilor reproductive, favorizând o distribuție delicată a nutrienților și optimizând șansele de fertilizare internă în condiții ecologice specifice.