#reproducere

• acrocist — Structură anatomică sferică sau sac vezicular protector temporar, format în timpul reproducerii la anumite specii de hidrozoare coloniale (canguri de mare sau celenterate). Acest înveliș structural gelatinos adăpostește și protejează ouăle sau planulele în primele stadii de dezvoltare embrionară, înainte ca acestea să fie eliberate în mediul acvatic extern.
• adelfogam — Termen care descrie un organism, o plantă sau o structură biologică ce se reproduce prin fertilizarea între indivizi foarte înruditi sau prin fuziunea unor celule sexuale provenite de la aceeași tulpină ori de la tulpini surori. Ca substantiv, reprezintă orice exemplar vegetal care manifestă acest tip particular de izolare reproducătoare și compatibilitate genetică restrânsă.
• aerocarpie — Proprietate sau fenomen biologic rar întâlnit la anumite specii de plante care constă în formarea, maturarea și dezvoltarea fructelor în mediul aerian, deasupra solului, spre deosebire de plantele geocarpe, care își îngroapă fructele pentru a se coace în pământ.
• agam — Care se reproduce fără celule sexuale sau fecundare; organism vegetal ori animal a cărui înmulțire se realizează pe cale asexuată, prin diviziune celulară, înmugurire ori spori. În sens general, descrie procesul biologic structural care nu implică alternanța sau fuziunea de gameți.
• agamic — Care se reproduce fără intervenția celulelor sexuale sau a procesului de fecundare; independent de fenomenele genetice de tip gametic. În sens structural, termenul descrie organismele, fazele evolutive, sporii sau modalitățile de multiplicare (precum înmugurirea sau diviziunea directă) care perpetuează specia în mod exclusiv asexuat, generând clone identice cu organismul parental.
• agamogenetic — Privitor la agamogeneză; care aparține sau este specific reproducerii asexuate, realizate independent de fuziunea gametilor ori recombinarea materialului genetic. În sens structural, termenul descrie procesele celulare, ciclurile de dezvoltare ontogenetică și mecanismele de replicare biologică prin care un nou organism ia naștere dintr-o singură celulă parentală fără diviziune meiotică.
• agamogeneză — Formă de reproducere asexuată în care dezvoltarea unui nou organism are loc fără participarea celulelor sexuale (gameți) și fără procesul de fecundare; mod de multiplicare biologică structurală întâlnit la protozoare, celenterate, viermi și unele plante inferioare. Acest fenomen include modalități variate precum diviziunea directă, înmugurirea sau sporogeneza mitotică, garantând perpetuarea fidelă a genomului parental.
• agamospor — Spor format în mod direct, fără nicio fuziune prealabilă a gametilor sau recombinare genetică, servind ca unitate autonomă de propagare asexuată la alge, ciuperci și unele plante inferioare. Din punct de vedere structural, agamosporul păstrează numărul complet de cromozomi al organismului mamă (fiind adesea diploid) și este capabil să germineze imediat ce întâlnește condiții favorabile, generând un individ identic.
• alautogamie — Fenomen biologic sau strategie reproductivă mixtă întâlnită la anumite specii de plante cu flori, caracterizată prin capacitatea structurală de a realiza concomitent sau alternativ atât polenizarea încrucișată (alogamie), cât și auto-polenizarea (autogamie), în funcție de condițiile de mediu, prezența vectorilor polenizatori sau stadiul de maturitate al organelor sexuale. Acest mecanism flexibil asigură adaptabilitatea maximă și succesul reproductiv al populației vegetale în habitate instabile.
• alelogamie — Fenomen biologic sau modalitate de reproducere întâlnită la plante, constând în polenizarea încrucișată între indivizi diferiți aparținând aceleiași specii; fecundare reciprocă. Din punct de vedere structural, alelogamia asigură menținerea heterozigotismului și recombinarea genetică, fiind un mecanism evolutiv crucial care sporește viabilitatea și adaptabilitatea descendenților în comparație cu autopolenizarea.
• alogamă — Despre plante, flori sau specii vegetale: care se reproduce prin polenizare încrucișată, fenomen biologic prin care fecundarea se realizază cu polen provenit de la o altă floare aparținând aceluiași individ sau unui individ diferit din aceeași specie. Acest mecanism genetic complex previne consangvinizarea, favorizează variabilitatea ereditară și crește adaptabilitatea descendenților la schimbările de mediu.
• alomixie — Fenomen biologic sau mecanism de reproducere caracterizat prin fuziunea sau combinarea materialului genetic provenit de la indivizi cu origini complet diferite, neînrudiți sau aparținând unor linii genetice distincte. Acest proces structural are un rol esențial în hibridare, stimulând creșterea heterozigozității într-o populație și prevenind apariția defectelor genetice asociate cu consangvinizarea.
• amfigam — Care se referă la amfigamie sau prezintă caracteristicile acestei stări; descrie plantele cryptogame (cum sunt mușchii sau ferigile) ale căror organe reproductive sau moduri de fecundare nu sunt evidente ori structurate sub formă de flori vizibile, reproducerea bazându-se pe alternanța de generații și fuziunea hibridă a gameților ascunși.
• amfigenetic — Care se referă la amfigeneză sau provine din aceasta; caracterizat prin reproducere sexuală biparentală ce implică fuziunea hibridă a doi gameți de sexe diferite (masculin și feminin). Din punct de vedere structural, descrie procesul ontogenetic normal prin care noul organism moștenește seturi complementare de material genetic de la ambii părinți, asigurând variabilitatea genomică în cadrul speciei.
• amfigeneză — Proces biologic de generare sau apariție a unui nou organism prin reproducere sexuală adevărată, ce presupune participarea egală și fuziunea structurală a elementelor reproductive masculine și feminine (gameți). Acest fenomen reprezintă fundamentul evolutiv al majorității organismelor superioare, fiind opusul reproducerii asexuate sau al partenogenezei clonale.
• amfigonie — Formă normală de reproducere sexuală biparentală ce presupune fuziunea structurală și funcțională a doi gameți de sexe opuse, cel masculin și cel feminin, ducând la formarea unui zigot diploid. Acest proces biologic fundamental reprezintă baza variabilității genetice în cadrul evoluției organismelor superioare, fiind opusul partenogenezei sau al reproducerii asexuate clonale.
• amfitochie — Formă specială de partenogeneză deuterotocă în care din ovulele nefecundate se pot dezvolta spontan indivizi de ambele sexe (atât masculi, cât și femele). Acest mecanism reproductiv structural este întâlnit la anumite specii de insecte (cum sunt unele afide sau viespi) și reprezintă o strategie biologică de adaptare genetică pentru reglarea dinamică a populației în lipsa reproducerii amfimictice.
• amfitokie — Formă rară de partenogeneză, echivalentă cu amfitochia sau deuterotohia, prin care din ovule nefecundate se pot dezvolta indivizi aparținând ambelor sexe (atât masculi, cât și femele). Acest fenomen reprezintă o adaptare evolutivă remarcabilă întâlnită la anumite artropode, oferind echilibru demografic populațiilor izolate prin alternarea mecanismelor genetice de determinare a sexului fără aport gametic masculin.
• amniotă — Forma de feminin pentru amniot sau, la plural (amniote), denumirea științifică a grupului de vertebrate tetrapode ale căror ouă sunt adaptate pentru uscat prin prezența membranelor extraembrionare. Ca adjectiv, descrie o caracteristică anatomică, o structură sau o specie ce prezintă organizarea tipică a sacului amniotic.
• amplexi — Forma de plural a termenului amplexus (îmbrățișări biologice ritualice), sau formă derivată a verbului amplexa; în sens larg, desemnează momentele sau instanțele specifice de cuplare prin îmbrățișare fermă întâlnite la diverse specii de amfibieni sau nevertebrate în perioadele de reproducere. De asemenea, în limba latină clasică, reprezintă forma de perfect indicativ, persoana I singular a verbului 'amplector', cu semnificația de 'am îmbrățișat' sau 'am cuprins'.