#rezistenta materialelor

• alungire — Acțiunea de a alungi și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau biologic prin care lungimea unui corp ori a unui organ crește sub acțiunea unor forțe exterioare de tracțiune sau prin dezvoltare naturală. În rezistența materialelor, reprezintă parametrul structural care măsoară deformarea plastică ori elastică a unei epruvete supuse unui efort axial, exprimată adesea în procente față de lungimea inițială.
• ancoraj — Dispozitiv, piesă sau ansamblu structural folosit pentru a fixa strâns o mașină, un element de construcție, un stâlp sau un cablu de o fundație solidă ori de un suport fix. În ingineria civilă, reprezintă sistemul ce asigură transmiterea eforturilor de întindere de la elementele structurale (cum sunt cablurile unui pod suspendat) la masivul de fundare.
• ancoșă — Crestătură, crestătură adâncă, crestătură profilată sau șanț de dimensiuni reduse executat intenționat pe suprafața unei piese mecanice, a unui instrument sau a unui material structural. Rolul său funcțional este de a permite ghidarea, blocarea, asamblarea corectă cu o altă componentă ori de a servi drept punct de rupere controlată în testele de rezistență a materialelor.
• autoportanță — Proprietate structurală a unui element de construcție, a unei caroserii sau a unei structuri arhitecturale de a-și susține propria greutate și sarcinile mecanice direct luate în calcul, fără a necesita stâlpi, grinzi, cadre exterioare sau alte rețele de sprijin suplimentare. Acest fenomen de distribuție uniformă a tensiunilor interne asigură stabilitatea statică și optimizarea masică a ansamblului, fiind utilizat pe scară largă în proiectarea cupolelor, a halelor industriale moderne și a caroseriilor de tip monococă.