#rinichi

• Abba — Boala cu anticorpi anti-bordură în perie (ABBA) este o afecțiune renală autoimună rară, de tipul nefritei tubulointerstițiale, caracterizată prin prezența de autoanticorpi împotriva proteinei LRP2 (megalină) din celulele tubilor proximali, ducând la leziuni tubulare acute și insuficiență renală progresivă.
• albumină — Proteină macromoleculară solubilă în apă și în soluții saline diluate, coagulabilă la căldură, prezentă în cantități mari în plasma sanguină, în limfă, în albușul de ou și în semințele unor plante, având un rol esențial în menținerea presiunii osmotice și în transportul substanțelor nutritive.
• albuminemie — Prezența și concentrația albuminei în plasma sanguină; test de laborator clinic utilizat pentru determinarea cantitativă a acestei fracțiuni proteice, fiind un indicator fundamental al stării de nutriție, al funcției de sinteză a ficatului și al permeabilității glomerulare a rinichilor.
• albuminuric — Care se referă la albuminurie sau este caracterizat prin prezența albuminei în urină; persoană care suferă de o eliminare patologică de proteine prin tractul urinar. Ca adjectiv, descrie manifestările clinice, mostrele biologice sau tratamentele asociate cu această disfuncție renală.
• angionefrografie — Metodă radiologică de investigație imagistică ce constă în vizualizarea și înregistrarea structurală a sistemului vascular renal (artere și vene renale) și a parenchimului renal, prin injectarea unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură clinică complexă este esențială pentru diagnosticarea stenozei de arteră renală (cauză de hipertensiune reno-vasculară), detectarea malformațiilor circulatorii locale sau evaluarea vascularizației tumorilor parenchimatoase.
• anizurie — Simptom clinic manifestat prin variații neregulate și extreme ale volumului de urină eliminat în perioade egale de timp sau de la o zi la alta, fără modificări corelate în aportul de lichide. Acest dezechilibru excretor structural indică disfuncții ale parenchimului renal, perturbări ale secreției de hormon antidiuretic ori instabilitate în mecanismele de filtrare glomerulară, necesitând evaluare urologică și metabolică completă.
• antinefretic — Care previne, combate sau ameliorează afecțiunile renale, inflamațiile rinichilor (nefritele) ori crizele dureroase provocate de colica nefritică; medicament, ceai diuretic sau remediu utilizat pentru protejarea funcției renale. În sens clinic și farmacologic, acționează structural prin reducerea inflamației parenchimului renal, stimularea diurezei și eliminarea microcalculilor.
• antinefritic — Care combate, atenuează sau vindecă nefrita (inflamația rinichilor) sau simptomele dureroase asociate acesteia; remediu farmaceutic, compus chimic sau extract vegetal utilizat pentru ameliorarea colicii renale. În sens structural, acționează prin reducerea edemului renal, calmarea spasmelor musculaturii netede a tractului urinar și protejarea parenchimului.
• anuric — Care suferă de anurie, fiind caracterizat prin absența totală sau reducerea patologică severă a excreției de urină (sub o sută de mililitri în 24 de ore) din cauza unei disfuncții renale acute ori a unui obstacol pe căile urinare; (substantiv) pacient care prezintă acest tablou clinic critic.
• anurie — Simptom clinic critic și urgență medicală majoră caracterizată prin absența totală a secreției sau a eliminării urinei din organism, ori prin reducerea severă a acesteia sub pragul de o sută de mililitri în 24 de ore. Această condiție patologică poate fi declanșată de o disfuncție renală severă (insuficiență renală acută parenchimatoasă) sau de un obstacol mecanic situat pe căile excretorii superioare (anurie obstructivă).
• aristolohie — Nume comun folosit pentru a desemna orice plantă care aparține genului Aristolochia, caracterizată prin tulpini erecte sau agățătoare și flori cu periant simplu, în formă de pâlnie ori pipă îndoită. Istoric, aceste plante au fost folosite ca remedii empirice în ginecologie pentru a facilita nașterea (de unde și etimologia sa), însă utilizarea lor modernă este strict interzisă din cauza riscurilor mortale de nefrotoxicitate.
• autonefrectomie — Proces patologic distructiv prin care un rinichi își pierde complet funcția excretorie și se atrofiază masiv, transformându-se într-un bloc fibros, calcificat ori chistic, ca urmare a unei afecțiuni cronice severe (precum tuberculoza renală, obstructia ureterală prelungită sau calculoza netratată). Acest fenomen reprezintă practic o eliminare funcțională spontană a organului, realizată de organism fără intervenție chirurgicală extirpatoare.
• azotemie — Condiție biochimică caracterizată prin prezența sau acumularea anormală în sânge a compușilor azotați non-proteici (în special uree și creatinină), ca urmare a scăderii ratei de filtrare glomerulară la nivelul rinichilor; prezența normală a acestor compuși în organism.
• azoturie — Eliminare cantitativă a azotului sau a compușilor săi nitrogenați (în special uree, acid uric și creatinină) prin urină într-un interval de timp determinat. Evaluarea clinică a azoturiei este un indicator fundamental în analiza bilanțului azotat al organismului, reflectând rata catabolismului proteic și eficiența funcției de filtrare renală.