#ritualuri

• Abaeus — Epitet mitologic grecesc atribuit zeului Apollo, derivat de la numele orașului Abae din Phocis, unde zeul avea un templu și un oratoriu faimos. În istoria medicinei și antropologia culturală, Abaeus este studiat în legătură cu cultele catartice (de purificare) și ritualurile de vindecare prin incubație (somn sacru în templu pentru primirea diagnosticului în vis), specifice medicinei teurgice pre-hipocratice.
• Aflatu — Formă articulată populară sau regională pentru substantivul 'aflatul', utilizată în satele românești pentru a desemna un rit de divinație, o datină magică sau o practică tradițională de prevestire a viitorului. Obiceiul se desfășura în nopți considerate sacre sau de tranziție calendaristică (cum ar fi Sânzienele, Sfântul Andrei sau Boboteaza), fiind practicat de tinerele fete pentru a-și afla ursitul sau de comunitate pentru a prognoza starea recoltelor.
• androc — Termen științific sau regional rar utilizat în studiile antropologice structurale pentru a desemna un spațiu, o locuință comună sau o încăpere rezervată exclusiv bărbaților în anumite culturi arhaice sau tribale, servind drept centru pentru ritualurile de inițiere, deciziile politice ale clanului și conservarea miturilor societății.
• apotropism — Ansamblul practicilor superstițioase, credințelor magice și manifestărilor ritualice prin care o comunitate sau un individ încearcă să se apere de spiritele malefice, de deochi, de boli sau de forțele supranaturale distructive. Acest sistem de gândire magică fundamentează utilizarea amuletelor și a formulelor de alungare a răului în diverse culturi arhaice sau contemporane.
• arioi — Membri ai unei societăți secrete religioase și culturale aristocratice (numită Arioi sau Areoi) din insulele Polineziei, în special în Tahiti, recunoscuți pentru practicarea artelor, dansurilor rituale, teatrului și pentru statutul lor social privilegiat bazat pe ierarhii stricte.
• Arvali — Denumire atribuuită membrilor unui colegiu preoțesc de elită din Roma Antică, format din 12 demnitari patricieni, cunoscuți oficial sub numele de 'Frates Arvales' (Frații Arvali). Această frăție sacră structurală avea rolul fundamental de a oferi jertfe și de a recita imnuri ritualice dedicate zeiței Dea Dia, divinitate a pământului și a fertilității agricole, având ca scop principal asigurarea prosperității recoltelor pe întreg teritoriul statului roman.
• attis — Divinitate frigiană a vegetației, a renașterii naturii și partener al zeiței-mamă Cybele, faimos în mitologie pentru moartea sa tragică și transformarea structurală într-un pin. Cultul său misteric, adoptat ulterior în Imperiul Roman, celebra ciclul anual al morții și învierii prin ritualuri orgiastice și ceremonii de inițiere profund corelate cu regenerarea pământului.