#scriban

• acăstaie — Clădire sau casă construită cu o înălțime disproporționată sau exagerată în raport cu baza ori cu restul așezărilor din jur; locuință ridicată mult prea sus. În sens etnografic regional, termenul derivă din structura tehnică a schelelor înalte sau a construcțiilor monumentale din lemn din zonele rurale ale Moldovei și Bucovinei, sugerând o arhitectură neobișnuită, adesea privită cu ironie de comunitate.
• acătărilea — Formă articulată sau intensificată regional a adjectivului invariabil 'acătare', desemnând un obiect ori o situație care se prezintă în cel mai înalt grad de conformitate, corectitudine sau excelență locală; cel mai bun dintre toate, exact așa cum se cuvine. Este utilizat în structuri narative vechi pentru a exprima o validare definitivă sau o laudă adusă unui lucru perfect realizat.
• afaniseală — Acțiunea de a nimici, a prăpădi, a distruge complet sau rezultatul acestei acțiuni; distrugere totală, anihilare, ruinare. În registrul colocvial sau familial vechi, termenul este utilizat pentru a descrie o sursă de ruină financiară, o pacoste sau o persoană care provoacă pagube masive și distruge echilibrul unei familii prin vicii.
• afanisi — A nimici în mod violent, a prăpădi, a distruge din temelii sau a face să dispară o ființă, un bun material ori o comunitate; a ruina din punct de vedere financiar. Provenit din limba greacă, verbul descrie un act de anihilare completă, fiind des întâlnit în cronicile istorice și textele religioase vechi pentru a exprima mânia divină sau efectul devastator al invaziilor străine.
• afanisire — Acțiunea de a afanisi și rezultatul ei; nimicire totală, distrugere completă, prăpădire sau ruinare financiară. Ca substantiv verbal de acțiune, termenul evocă procesul dramatic prin care o structură socială, o familie sau un bun de patrimoniu își găsește sfârșitul ori degradarea ireversibilă sub influența unor factori distructivi externi sau a unor vicii.
• afteor — Formă populară veche, alterată sau regională a substantivului 'actor', utilizată în trecut în graiul vulgar sau influențată pe filieră etimologică secundară. Termenul desemnează un artist care interpretează roluri pe o scenă de teatru ori o persoană care joacă un rol determinant în cadrul unui eveniment istoric sau social.
• afteoriță — Formă populară veche sau regională pentru substantivul 'actriță', utilizată în trecut în graiul rural ori în cronici teatrale timpurii. Termenul desemnează o femeie care interpretează un rol într-o piesă de teatru, fiind varianta feminină a arhaismului 'afteor' și un exemplu rar de evoluție fonetică neologică asimilată empiric.
• aftor — Formă populară veche, alterată sau regională a substantivului 'autor', utilizată în trecut în vorbirea cotidiană sau în scrieri de tranziție. Termenul desemnează persoana care creează, scrie sau dă naștere unei opere literare, artistice ori științifice, reflectând o asimilare fonetică empirică a neologismelor înainte de normarea limbii literare.