#semitic

• akadian — Care aparține Akkadului (regiune antică din Mesopotamia centrală), locuitorilor acestuia sau culturii și limbii lor semitice; (persoană) care făcea parte din populația acestui stat antic fondat de Sargon cel Mare în secolul al XXIV-lea î.Hr. Ca substantiv neutru, desemnează limba akadiană, cea mai veche limbă semitică atestată documentar, scrisă cu caractere cuneiforme împrumutate și adaptate de la sumerieni, folosită ca lingua franca diplomatică în întregul Orient Apropiat antic.
• akadiană — Limba akadiană sau forma de feminin singular a adjectivului 'akadian'; cea mai veche limbă semitică atestată documentar, vorbită în antichitate în Mesopotamia (pe teritoriul Irakului de astăzi) și utilizată timp de secole ca limbă diplomatică și culturală internațională în întregul Orient Apropiat. Din punct de vedere structural, aceasta folosea un sistem complex de scriere cuneiformă împrumutat și adaptat de la civilizația sumeriană, evoluând ulterior în două dialecte majore distincte și extrem de influente: babiloniana și asiriana.
• akkadian — Variantă grafică dublată pentru termenul 'akadian'; care aparține Akkadului (regiune antică din Mesopotamia centrală), locuitorilor acestuia sau culturii și limbii lor semitice; (persoană) care făcea parte din populația acestui stat antic fondat de Sargon cel Mare în secolul al XXIV-lea î.Hr. Ca substantiv neutru, desemnează limba akkadiană, cea mai veche limbă semitică atestată documentar, scrisă cu caractere cuneiforme împrumutate și adaptate de la sumerieni, folosită ca lingua franca diplomatică în întregul Orient Apropiat antic.
• akkadiană — Formă ortografică cu dublare a consoanei 'k' pentru substantivul și adjectivul 'akadiană'; limba akkadiană sau forma de feminin singular a adjectivului 'akkadian'; cea mai veche limbă semitică atestată documentar, vorbită în antichitate în Mesopotamia (pe teritoriul Irakului de astăzi) și utilizată timp de secole ca limbă diplomatică și culturală internațională în întregul Orient Apropiat. Din punct de vedere structural, aceasta folosea un sistem complex de scriere cuneiformă împrumutat și adaptat de la civilizația sumeriană, evoluând ulterior în două dialecte majore distincte și extrem de influente: babiloniana și asiriana.
• amhar — Care aparține populației amhara din Etiopia sau limbii oficiale vorbite de aceștia; limbă semitică din ramura etiopiană, caracterizată structural printr-un sistem de scriere propriu (fidel grafiei Ge'ez) și un vocabular influențat de idiomurile cușitice învecinate.
• amharică — Denumire alternativă pentru limba amhară, limba oficială și de stat a Etiopiei, aparținând familiei de limbi semitice meridionale. Ca adjectiv (formă mai rar utilizată), se referă la elementele gramaticale, structurale sau lexicale specifice acestui idiom vorbit în Cornul Africii.
• antisemit — Care manifestă ostilitate, aversiune, prejudecăți sau ură față de evrei (semariști), față de cultura, religia ori interesele comunităților evreiești; adept al antisemitismului. Ca adjectiv, caracterizează discursuri rasiste, legi discriminatorii, mișcări politice extremiste (cum ar fi nazismul sau fascismul) sau curente propagandistice menite să instige la violență, persecuție și segregare etnică. Ca substantiv, desemnează persoana care promovează ori adoptă o poziție xenofobă deschisă împotriva populației evreiești.
• antisemită — Forma de feminin pentru antisemit; femeie, organizație, doctrină sau măsură legislativă care manifestă ostilitate, intoleranță sau ură față de evrei, de cultura ori de religia iudaică. Termenul caracterizează acțiunile, legile segregaționiste sau curentele propagandistice destinate discriminării comunităților evreiești și subminării drepturilor omului.
• antisemitic — Formă adjectivală neologică sau calchiată după englezescul 'anti-Semitic', utilizată uneori ca variantă pentru termenul 'antisemit'; care manifestă ostilitate sau prejudecăți de natură antisemită. În sens lingvistic strict, se poate referi rar și la opoziția față de extinderea sau influența limbilor din familia semitică, însă în uzul curent media funcționează ca sinonim modern pentru iudeofob.
• araba — Limba arabă privită ca entitate lingvistică unitară; limbă din familia semitică vorbită ca idiom oficial sau matern de sute de milioane de oameni din Orientul Mijlociu și Nordul Africii, caracterizată prin structura sa consonantică, flexiunea internă bogată și un sistem de scriere specific de la dreapta la stânga care a influențat numeroase alte culturi islamice.
• Arabi — Totalitatea popoarelor de limbă semitică ce locuiesc în Peninsula Arabică, Orientul Mijlociu și Nordul Africii, având o istorie comună și o moștenire culturală profund marcată de civilizația islamică. Scris cu majusculă, termenul individualizează această comunitate etnolingvistică globală în raport cu alte grupuri etnice ale lumii.
• aramaic — Care aparține regiunii antice Aram, populației arameilor sau culturii și limbii acestora. În sens lingvistic, termenul descrie o limbă semitică de nord-vest (limba arameică, substantivată ca 'aramaica'), utilizată istoric drept lingua franca a marilor imperii din Orientul Apropiat (Asirian, Babilonian, Persan), faimoasă pentru utilizarea sa pe scară largă în antichitate și ca limbă maternă vorbită de Iisus Hristos.
• aramean — Care aparține vechiului popor semitic al arameilor, regiunii istorice Aram din Orientul Apropiat sau limbii vorbite de aceștia. Ca substantiv, desemnează un membru al acestui grup etnic antic, faimos pentru dezvoltarea și răspândirea limbii arameice ca lingua franca imperială și ca sistem scriptural abjad dominant în antichitate.
• arameean — Varianta ortografică preferată conform normelor academice românești actuale (DOOM) pentru aramean; care aparține vechiului popor semitic al arameilor, regiunii istorice Aram din Orientul Apropiat sau limbii vorbite de aceștia. Ca substantiv, desemnează un membru al acestui grup etnic antic, recunoscut în istoria universală pentru răspândirea limbii sale ca limbă diplomatică imperială.
• arameeană — O femeie care aparținea vechiului popor semitic al arameilor; forma feminină a termenului arameean. În lingvistica comparată, reprezintă limba arameică (substantivată ca 'arameica' sau 'limba arameeană'), un idiom din grupul limbilor semitice de nord-vest. Ca adjectiv, descrie entități feminine precum o cultură antică, o inscripție arheologică sau o dinastie din Orientul Apropiat.
• aramei — Un grup antic de triburi semitice nomade și sedentare din nord-vestul Orientului Apropiat, care au populat regiunea Aram începând cu sfârșitul epocii bronzului. Aceștia au înființat o rețea extinsă de regate și orașe-state independente în Siria și Mesopotamia medievală timpurie, jucând un rol crucial în istorie prin răspândirea limbii lor (arameica) ca instrument universal de comunicare diplomatică și comercială.
• arameic — Care aparține vechiului popor semitic al arameilor, regiunii istorice Aram din Orientul Apropiat sau limbii vorbite de aceștia. În sens lingvistic, reprezintă norma principală curentă din limba română (conform DOOM) pentru a descrie limba arameică (substantivată ca 'arameica'), un idiom din grupul limbilor semitice de nord-vest care a servit drept lingua franca a marilor imperii orientale în antichitate și a fost vorbită ca limbă maternă de Iisus Hristos.
• asirian — Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Asirii sau un descendent modern al acesteia; membru al unui grup etnic creștin semitic originar din Mesopotamia. Ca adjectiv structural, termenul descrie limba (dialect al akkadienii vechi sau neo-aramaica modernă), cultura, arta, religia, scrierea cuneiformă sau vestitul imperiu mesopotamian.
• avi — Formă de bază sau radical lingvistic extras din limbile semitice (ebraică/arabă) însemnând 'tatăl meu' sau 'părinte', utilizat frecvent în onomastică ca prefix în nume biblice precum Avram sau Avimelec; de asemenea, în unele graiuri vechi sau limbi mediteraneene, termenul a circulat ca o variantă lexicală scurtă sau o rădăcină etimologică pentru noțiunea de pasăre (derivând din latinul avis). Semantica sa este strict limitată la analizele etimologice sau la compunerea onomastică sacră.
• avvad — Formă grafică rară, variantă arhaică sau derivat onomastic de origine semitică / biblică asociat rădăcinilor din familia 'Abbad / Abba', întâlnit sporadic în traduceri vechi ale textelor religioase orientale ori ca nume propriu exotic în hrisoavele medievale. Poate reflecta o adaptare fonetică specială sau o eroare de transcriere a numelor calofonice purtate în mediul ecleziastic din Orientul Apropiat.