#sfoara
- baer — Variantă fonetică regională pentru 'baier' sau 'baieră'; curea, sfoară, ață grosieră ori fâșie de piele atașată unui obiect (traistă, chimir, clopot, opincă) pentru a servi la suspendare, purtare sau strângere. În credințele populare, termenul poate desemna și ața de care se prindeau amuletele sau mătaniile purtate la gât pentru protecție împotriva deochiului.
- baier — Șnur, sfoară, sârmă, verigă sau curelușă subțire folosită pentru a lega, a strânge, a suspenda ori a închide gura unui sac, a unei pungi, a unei traiste sau a unei piese de îmbrăcăminte țărănești. În sens anatomic și popular, cuvântul desemnează ligamentele sau tendoanele mari (în special cele din jurul inimii), fiind integrat în expresii tradiționale ce descriu emoții extreme, sperieturi sau dureri sufletești mari.
- baieră — O curea subțire, sfoară, sârmă, ață mai groasă sau fâșie textilă cusută ori fixată de un obiect pentru a permite transportarea, strângerea, încheierea sau atârnarea acestuia. În limbajul figurat și tradițional, termenul face referire la legăturile anatomice și spirituale ale organelor vitale ori la cordoanele de strângere ale vechilor pungi de bani.
- bairă — Variantă fonetică regională sau formă dialectală rar întâlnită pentru substantivul 'baieră' (sfoară, curea subțire, șnur sau bandă folosită pentru a lega ori a transporta o traistă sau un sac). Termenul a circulat cu precădere în comunitățile rurale din anumite subgraiuri, păstrând sensul de legătură fizică ori cordon utilitar de strângere a pungilor de bani.
- baiur — O denumire regională rară sau variantă fonetică învechită folosită în trecut în anumite graiuri pentru a descrie un element de legătură, o sfoară mai groasă ori o barieră naturală din pământ; de asemenea, poate fi întâlnit marginal ca formă de tranziție sau contaminare lexicală între termenii 'bair' (dâmb) și 'baieră' (șnur).