#solvent

• abiturient — Termen academic utilizat pentru a desemna un elev aflat în ultimul an de liceu sau un absolvent care se pregătește ori susține examenul de bacalaureat (sau examenul de maturitate), dobândind astfel dreptul de înscriere în învățământul superior.
• abiturientă — Forma de gen feminin pentru termenul „abiturient”; elevă în ultimul an de liceu sau absolventă care susține examenul de bacalaureat în vederea accesului la studiile universitare.
• absolvent — Persoană care a terminat un ciclu de învățământ, o școală sau cursuri de specializare, obținând un titlu ori o diplomă oficială. În etica socială și filozofia educației (paideia), absolventul nu reprezintă doar un individ care a acumulat cunoștințe tehnice, ci un subiect moral complet format, pregătit să își asume responsabilitățile contractului social și să aplice principiile etice în interiorul comunității civile.
• absolventă — Forma de feminin a termenului „absolvent”; femeie care a încheiat un ciclu de studii în cadrul unei instituții de învățământ, obținând o diplomă oficială. În filozofia educației și analizele moderne de etică civică, absolventa reprezintă subiectul feminin deplin format, care își asumă rolul de agent al cunoașterii și datoriei etice în procesul de dezvoltare și emancipare a societății.
• alcohol — Compus organic care conține una sau mai multe grupări hidroxil (-OH) legate de un atom de carbon saturat. În limbajul curent, termenul desemnează etanolul sau alcoolul etilic, o substanță lichidă, volatilă și inflamabilă, obținută prin fermentarea zaharurilor sau prin sinteză chimică, fiind componentul activ din băuturile îmbătătoare și un solvent esențial în industrie și farmacie.
• alcool — Forma ortografică standard și extinsă în limba română pentru alcohol. Compus organic caracterizat prin prezența uneia sau mai multor grupări hidroxil legate de un radical alchil saturat. Reprezintă baza structurală a etanolului utilizat ca antiseptic, solvent industrial general sau ca ingredient psihoactiv major într-o gamă largă de băuturi fermentate ori distilate.
• alma mater — Expresie alegorică din limba latină, tradusă literal prin 'mamă hrănitoare', utilizată istoric de romani pentru a desemna zeițele bune (Ceres, Cybele) și adoptată universal în mediul academic medieval și modern pentru a denumi universitatea, facultatea sau școala superioară pe care o persoană a absolvit-o și care i-a oferit formarea intelectuală și spirituală.
• alumn — Absolvent al unei instituții de învățământ (liceu, universitate), privit în raport cu școala pe care a urmat-o; în sens istoric, desemna un elev sau student intern întreținut pe cheltuiala unui așezământ de cultură sau a unei fundații.
• alumnă — Femeie care a absolvit o instituție de învățământ (liceu, universitate), privită în raport cu școala pe care a urmat-o; moțiunea de gen feminin pentru cuvântul 'alumn'.
• amilic — Care aparține radicalului amil sau derivă din acesta; care se referă la compușii organici ce conțin catene de cinci atomi de carbon. Cel mai frecvent, termenul este întâlnit în sintagma 'alcool amilic', o grupă de alcooli izomeri cu miros pătrunzător și toxic, utilizați pe scară largă în industrie ca solvenți, extractanți sau materie primă pentru producerea de esteri aromatici și mase plastice.
• anidru — Care nu conține apă; substanță chimică, solvent sau compus din structura căruia a fost eliminată complet apa liberă ori apa de cristalizare prin procese termice sau chimice. În domeniul tehnic și farmaceutic, starea anidră garantează puritatea ridicată a reactivilor și previne reacțiile secundare de hidroliză în timpul stocării sau al proceselor de producție de mare precizie.
• anisol — Compus organic din clasa eterilor aromatici, cu aspect lichid, incolor și un miros plăcut, dulceag, care amintește de cel al semințelor de anason; metoxibenzen. Este utilizat pe scară largă în sinteza organică ca solvent, intermediar în producția de parfumuri, arome sintetice, produse farmaceutice și feromoni insecticizi, fiind obținut structural prin metilarea fenolului.
• antisicativ — Care încetinește, întârzie sau împiedică procesul de uscare sau de solidificare al unui lichid, al unei vopsele, al unui lac ori al unui ulei industrial; retardator de uscare. În industria chimică și în artele vizuale (tehnica picturii în ulei), substanțele cu proprietăți antisicative (cum ar fi uleiul de cuișoare sau anumiți solvenți antioxidanți) sunt adăugate în compoziție pentru a menține materialul fluid sau maleabil pentru o perioadă mai lungă, permițând retușuri ulterioare.
• apă-regală — Amestec chimic extrem de coroziv și fumegând, compus structural dintr-un volum de acid nitric (HNO₃) concentrat și trei volume de acid clorhidric (HCl) concentrat (raport 1:3). Această soluție acidă extrem de puternică este renumită la nivel global pentru proprietatea sa unică de a dizolva aurul și platina, metale nobile care rezistă la acțiunea oricărui alt acid luat individual.
• aurolac — Denumire comercială pentru un lac metalic dizolvat în solvenți organici volatili, folosit inițial în industrie pentru vopsirea decorativă în nuanțe aurii a suprafețelor metalice sau din lemn. În sens sociologic și argotic, termenul desemnează substanța inhalată ilegal pentru efectele ei psihoactive, neurotoxice și halucinogene, devenind totodată un apelativ peiorativ utilizat pentru a descrie persoanele fără adăpost, în special copiii străzii, dependenți de inhalarea acestor vapori toxici.
• bacalaureat — Examen național de mare importanță susținut de absolvenții de liceu, a cărui promovare acordă titlul de bacalaureat și dreptul de înscriere în învățământul superior; test complex care evaluează competențele lingvistice, profilul academic și cunoștințele acumulate pe parcursul studiilor secundare. Ca adjectiv, descrie un tânăr care a promovat cu succes toate probele scrise și orale ale acestui examen de maturitate.
• bacalaureată — Tânără sau femeie care a promovat cu succes toate probele examenului național de bacalaureat; absolventă de liceu care deține diploma oficială de maturitate. Ca adjectiv, descrie genul feminin al persoanei care a trecut de acest prag academic, dobândind dreptul legal de a candida la o facultate.
• bacaloreată — Formă arhaică, livrescă sau regională folosită în trecut pentru a desemna examenul de bacalaureat sau, în mod specific, o tânără absolventă care a promovat acest examen de maturitate. Termenul reflectă o etapă de tranziție lingvistică și culturală în sistemul educațional autohton, păstrând o patină de eleganță clasică ce evocă rigoarea academică a perioadelor interbelice sau secolului al XIX-lea.