#spala

• abluție — Formă secundară sau variantă grafică a substantivului „abluțiune”. Desemnează spălarea parțială sau totală a corpului, având caracter ritual sau simbolic în scopul purificării spirituale în cadrul unor religii (cum ar fi Islamul sau Hinduismul). În sens medical sau cotidian, reprezintă simpla spălare sau îmbăiere, iar în geomorfologie definește eroziunea rocilor de pe fundul bazinelor oceanice provocată de curenții de adâncime.
• abluțiune — Forma standard și principală a substantivului care desemnează spălarea parțială sau totală a corpului, având un caracter ritual sau simbolic, destinată purificării spirituale în cadrul diferitelor religii ale lumii. În sens medical sau cotidian, reprezintă curățarea corpului prin îmbăiere, iar în geomorfologie definește procesul de eroziune submarină provocat de curenții oceanici de adâncime.
• abluto — Element de compunere (prefixoid) savant utilizat în lingvistică și lexicologia modernă pentru a forma termeni asociați cu ideea de spălare, curățare sau purificare ritualică ori fizică. Provine din participiul latin 'ablutus' (spălat) și servește drept bază pentru diverse concepte psihologice, antropologice sau teologice.
• ablutomanie — Tulburare psihologică sau comportamentală caracterizată printr-o tendință obsesivă, compulsivă și exagerată de a se spăla pe corp sau pe mâini în mod repetat. Se manifestă frecvent ca un ritual elaborat în cadrul tulburării obsesiv-compulsive (TOC), generat de o anxietate intensă legată de microbi, murdărie sau contaminare.
• aspalo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) de origine greacă (de la 'aspalathos'), utilizat în terminologia științifică, botanică sau mineralogică rară pentru a face referire la aspalat (specie de tufiș spinos mediteranean din familia leguminoaselor) sau pentru a descrie structuri fizice care prezintă un aspect rugos, spinos ori fibros.
• aspaloid — Care se mândrește cu o formă, o structură sau un aspect asemănător cu aspalatul sau cu tufele spinoase din genul Aspalathus; în sens descriptiv general, se referă la organisme, tulpini vegetale sau formațiuni minerale care prezintă ramificații dense, rigide, neregulate și acoperite cu proeminențe aspre.
• băială — Acțiunea de a îmbăia, a spăla sau a curăța corpul; baie sau scăldat prelungit. În graiurile populare și rurale din trecut, termenul desemna și apa pregătită special în albie pentru spălarea unui nou-născut, adesea amestecată cu plante aromatice, ori lichidul folosit în meșteșugul textil tradițional pentru înmuierea și curățarea firelor de lână înainte de vopsire.
• baie — Încăpere dintr-o locuință sau dintr-un stabiliment public special amenajată și dotată cu instalații pentru spălarea și igiena corpului; acțiunea de a se spăla sau de a se cufunda în apă, la soare ori în aer cald pentru igienă, recreere ori tratament. În sens istoric și regional, cuvântul desemnează o mină, o exploatare minieră subterană sau un loc de unde se extrag minerale utile, o rădăcină semantică extrem de conservată în toponimia românească.