#spori

• acropleurogen — Care se dezvoltă, ia naștere sau este dispus atât la vârful (apical), cât și pe laturile (lateral) unei structuri, ale unei tije vegetale sau ale unui filament hifal. În micologie, termenul descrie un mod specific de formare și ramificare a sporilor sau a conidiilor pe conidiofori, aceștia fiind generați structural pe întreaga zonă terminală și pe flancurile axului principal, asigurând o dispersie eficientă a materialului reproductiv.
• aerobiologie — Ramură interdisciplinară a biologiei care se ocupă cu studiul organismelor vii și al particulelor de origine biologică (cum ar fi bacteriile, ciupercile, polenul, sporii, chisturile și virusurile) transportate pasiv prin aer, precum și cu analiza mișcării, supraviețuirii și impactului lor asupra mediului și sănătății umane.
• aeroplanctofite — Organisme vegetale microscopice, în special alge unicelulare, bacterii aerobe sau spori fungici, adaptate structural pentru a pluti și a supraviețui în mod pasiv în straturile inferioare și medii ale atmosferei. Aceste micro-plante utilizează curenții de aer pentru dispersie și colonizare, jucând un rol ecologic discret, dar important, în ecosistemele aerobiologice globale.
• aeroplancton — Totalitatea organismelor vii microscopice sau de dimensiuni foarte mici (bacterii, spori, polen, protozoare, alge unicelulare și mici insecte) care plutesc pasiv în atmosferă, fiind purtate de curenții de aer. Similar planctonului acvatic, acest ansamblu biologic constituie baza trofică a aerobiologiei și reprezintă un indicator critic pentru puritatea ecologică a straturilor atmosferice.
• agamofite — Grup taxonomic sau ecologic de plante caracterizate prin reproducerea realizată exclusiv prin spori ori prin căi vegetative, fără intervenția organelor sexuale sau a procesului de fecundare gametică. Din punct de vedere structural, această categorie include formele vegetale inferioare (precum unele alge, ciuperci și licheni) în ale căror cicluri vitale faza de multiplicare agamică este absolut dominantă ori unică.
• akinetosporange — Organ celular specializat de tip sporange (sac sporifer) în interiorul căruia se formează și se maturează exclusiv akinetospori (spori reproducători asexuați, unicelulari și complet lipiți de organe de locomoție precum flagelii sau cilii); această structură anatomică biologică este caracteristică anumitor genuri de alge filamentoase sau fungi inferiori. Peretele acestui recipient este de regulă mai dens și adaptat structural pentru a proteja celulele reproducătoare statice împotriva factorilor abiotici distructivi din mediul acvatic sau terestru până la faza de eliberare pasivă a sporilor.
• amfigamie — Mod de reproducere caracteristic plantelor criptogame, definit prin absența organelor florale evidente și realizarea fecundației prin unirea unor gameți simpli sau spori ascunși; de asemenea, în sens biologic extins, poate desemna fuziunea celulară simetrică sau hibridarea directă dintre două linii genetice fără diferențiere sexuală macro-structurală.
• amfigen — Care crește, se dezvoltă sau se produce pe ambele fețe ale unui organ vegetal (cum sunt frunzele sau tulpinile); în micologie, descrie un tip de ciupercă parazită ale cărei structuri reproductive (conidii, spori) apar structural și se dezvoltă atât pe fața superioară, cât și pe cea inferioară a frunzei plantei gazdă.
• Anemia phyllitidis — O specie de ferigă perenă din familia Anemiaceae, nativă în regiunile tropicale ale Americii Centrale și de Sud (inclusiv Argentina, Brazilia și Mexic). Această entitate botanică se remarcă structural prin frunzele sale sterile penat-compuse, ale căror segmente seamănă cu cele ale genului Phyllitis (limba cerbului), și prin prezența a două segmente fertile alungite, erecte, modificate exclusiv pentru producerea și dispersia sporilor.
• anemospor — Termen care definește plantele, fungii sau structurile biologice ale acestora (precum sporii) a căror răspândire, dispersie și diseminare în mediu se realizează în mod natural prin intermediul curenților de aer. Acest mecanism ecologic adaptativ asigură colonizarea unor teritorii noi, specia mizând pe o producție masivă de spori extrem de ușori și microscopici capabili să plutească pe distanțe mari.
• anemospore — Pluralul sau varianta articulată regional pentru structurile reproductive (spori) ale organismelor anemospore, sau termen colectiv care desemnează totalitatea sporilor răspândiți prin intermediul vântului. Aceste celule sunt adaptate microscopic prin greutate specifică redusă și membrane exterioare uscate pentru a pluti pe distanțe considerabile în straturile inferioare ale atmosferei.
• aneusporie — Tip particular de apomixie sau anomalie în formarea sporilor la anumite specii de plante, caracterizat prin distribuția inegală ori aberantă a numărului de cromozomi în timpul diviziunii meiotice. Acest fenomen structural duce la apariția unor spori cu un complement genetic neregulat, afectând în mod direct viabilitatea reproducerii și generând variații fenotipice particulare în cadrul populațiilor vegetale.
• angiospor — Care produce sporii în interiorul unui înveliș închis sau al unui receptacul protector; organism vegetal ori fungic caracterizat prin spori adăpostiți structural împotriva factorilor externi nefavorabili. În context biologic, acest termen de nișă definește modalități specifice de sporogeneză întâlnite la anumite ciuperci inferioare sau ascomicete, unde celulele reproducătoare mature rămân binedefinite în interiorul unei membrane până la eliberare.
• anizospor — Care produce spori inegali ca mărime, formă sau structură; caracteristic organismelor vegetale sau fungice care prezintă anizosporie. Ca substantiv masculin, reprezintă sporul asimetric sau diferențiat volumetric implicat în ciclurile reproductive heterospore ale unor alge, mușchi ori ciuperci, existând sub formă de microspor sau macrospor.
• anizosporie — Fenomen morfologic sau tip de reproducere întâlnit la anumite specii de plante inferioare, alge și fungi, caracterizat prin producerea de spori inegali ca mărime, formă ori structură în cadrul aceluiași organism sau sporange; heterosporie. Această asimetrie celulară reprezintă o treaptă evolutivă spre specializarea reproductivă, determinând formarea de microspori (masculini, mici și numeroși) și macrospori (femilini, mari și bogați în substanțe de rezervă).
• antrax — O boală infecțioasă acută și deosebit de gravă, comună omului și animalelor, provocată de bacteria sporulată Bacillus anthracis. Afecțiunea se transmite prin contactul direct cu animale bolnave sau produse contaminate și se poate manifesta sub formă cutanată (pustulă malignă), pulmonară sau gastrointestinală, având o rată ridicată de mortalitate în absența unui tratament antibiotic precoce.
• apiculat — Care se termină brusc printr-un vârf mic, scurt, ascuțit și flexibil (numit apicul); în botanică, descrie frunze, petale sau fructe care prezintă o astfel de proeminență terminală, în micologie se referă la spori dotați cu un apicul de atașare, iar în zoologie indică organe sau segmente corporale ascuțite brusc la extremitate.
• ască — Celulă reproducătoare caracteristică ciupercilor din clasa Ascomycetes (ascomicete), în formă de sac, de tub sau de măciucă, în interiorul căreia se formează, în urma unui proces sexual, sporii endogeni numiți ascospori (de regulă în număr de opt). Această structură microscopică joacă un rol esențial în clasificarea taxonomică a fungilor și în răspândirea lor biologică.
• asci — Forma de plural a substantivului 'ască'; celule microscopice reproducătoare specifice ciupercilor din clasa Ascomycetes (ascomicete), având aspectul unor saci sau tuburi alungite. În interiorul acestor structuri celulare, în urma procesului de meioză urmat de mitoză, se formează ascosporii (de regulă opt), asiguri pentru diseminarea și perpetuarea speciei în mediul înconjurător.
• ascifer — Care poartă asce, caracterizat prin prezența celulelor în formă de sac numite asce, în interiorul cărora se formează sporii (ascosporii); specific ciupercilor ascomicete sau structurilor reproducătoare ale acestora. În sens larg anatomic, termenul descrie orice țesut, strat structural sau organ vegetal care susține, adăpostește ori produce pungi microscopice cu spori.