#stoicism

• adiafor — Care este indiferent din punct de vedere moral ori religios; fapt, acțiune sau element care nu este nici bun, nici rău, nefiind nici ordonat, nici interzis de vreo lege sacră ori normă etică. În sens istoric și structural, conceptul provine din stoicismul grecesc și descrie aspectele exterioare ale vieții care nu influențează în mod direct virtutea sau mântuirea sufletului.
• adiaforie — Stare de indiferență spirituală, detașare completă sau neutralitate morală față de lucrurile din lumea exterioară; în filozofia stoică, desemnează atitudinea față de aspectele considerate 'adiafora' (lucruri indiferente, care nu sunt nici bune, nici rele în sine, cum ar fi bogăția sau boala). Acest termen structural definește o poziție de neutralitate axiologică și apatie rațională.
• apatie — Stare de insensibilitate, de nepăsare totală, de absență a interesului și a reacțiilor afective față de lumea exterioară sau față de propria persoană. În filosofie (stoicism), reprezintă idealul moral de eliberare a sufletului de patimi (apatheia); în medicină, este un simptom caracteristic pentru depresie, extenuare extremă, schizofrenie sau leziuni ale lobului frontal.
• ataraxic — Care se referă la ataraxie, care produce sau induce o stare de liniște perfectă, calm absolut și imperturbabilitate sufletească. În filozofia antică (stoicism, epicureism), descrie atitudinea înțeleptului eliberat de pasiuni și frici. În medicina și farmacia modernă, termenul este utilizat ca adjectiv sau substantiv pentru a desemna un medicament tranchilizant ori sedativ capabil să reducă anxietatea fără a altera starea de conștiență.
• ataraxie — Stare de liniște perfectă, de calm absolut și imperturbabilitate a sufletului, obținută prin eliberarea completă de pasiuni, frici și tulburări exterioare. În filozofia antică greacă, în special în stoicism, epicureism și scepticism, ataraxia reprezenta idealul suprem al înțelepciunii și fericirii umane, realizat prin detașare rațională și control interior.
• autodominare — Acțiunea de a se autodomina și rezultatul ei; procesul conștient și voluntar de exercitare a controlului asupra propriului comportament, stări afective și gânduri, reprezentând fundamentul stoicismului și al autocontrolului emoțional.