#strungă
- alezui — Variantă rară, populară sau de jargon tehnic pentru verbul 'a aleza'; acțiunea de a prelucra, lărgi sau finisa interiorul unei piese cilindrice, al unui cilindru de motor sau al unei țevi cu ajutorul unei scule așchietoare. Deși nu aparține normei academice stricte a limbii române literare, termenul este utilizat în mod curent în limbajul informal al breslei mecanicilor auto și al strungarilor din atelierele de reparații mecanice.
- așchietor — Care efectuează sau servește la așchiere; sculă, dispozitiv ori mașină-unealtă concepută structural pentru a îndepărta adaosul de prelucrare de pe o piesă sub formă de așchii. Ca substantiv masculin, desemnează muncitorul calificat (strungar, frezor, rabotor) care operează aceste utilaje industriale tăietoare pentru fasonarea metalului sau a lemnului.
- așchii — Formă de plural a substantivului 'așchie'; fragmente mici, subțiri și ascuțite detașate dintr-un corp solid (lemn, metal, piatră, sticlă) în urma unei acțiuni mecanice de tăiere, spargere, cioplire sau strunjire. În sens tehnic industrial, reprezintă deșeul de producție rezultat din prelucrarea materialelor pe mașini-unelte, clasificat structural în așchii de smulgere, de curgere sau de rupere.
- astrunca — Termen regional specific mediului pastoral și oieritului tradițional, însemnând a mâna, a strânge sau a îndrepta oile într-un spațiu îngust, delimitat (strungă) în scopul efectuării mulsului, al tunderii ori al numărării acestora. În sens extins, poate descrie și acțiunea generală de a înghesui, a aduna laolaltă sau a constrânge mișcarea turmei într-un perimetru protejat.