#substantiv colectiv

• actorime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea sau masa actorilor care activează într-un teatru, într-o regiune, într-o țară sau într-o epocă istorică determinată. Acest termen structural adună simbolic breasla actoricească, subliniind aspectul comun al comunității profesionale de interpreți.
• advocățime — Formă arhaică pentru substantivul colectiv 'avocățime', desemnând totalitatea avocaților dintr-o regiune, dintr-un oraș sau dintr-o epocă dată; breasla sau corpul profesional al apărătorilor de drept. În limbajul publicistic și literar din secolul al XIX-lea, termenul căpăta adesea o nuanță familiară, ironică sau peiorativă, fiind utilizat pentru a descrie o grupare influentă de juriști acuzați că complică procesele pentru profit.
• albinărime — Mulțime mare de albine, roi dens sau populație masivă de insecte melifere privită ca o colectivitate unică; totalitatea apicultorilor sau a persoanelor care se ocupă cu stupăritul într-o anumită comunitate ori breaslă.
• alicărie — Termen colectiv rarisim folosit pentru a desemna o cantitate mare, o grămadă sau un ansamblu de alici (alice); totalitatea micilor proiectile de plumb destinate confecționării muniției de vânătoare. În sens secundar, meșteșugăresc sau industrial vechi, cuvântul poate descrie un lot de piese turnate care prezintă numeroase defecte de suprafață (alici / sufluri) sau magazia/atelierul unde se produceau ori se depozitau aceste măruntaie metalice.
• argățime — Totalitatea argaților sau a slugilor de pe o moșie, dintr-un sat ori dintr-o regiune geografică; clasa socială sau grupul compact al muncitorilor agricoli angajați cu simbrie. În sens structural și social, argățimea reprezenta baza forței de muncă necalificate în structura agrară tradițională, fiind un segment demografic numeros, lipsit de proprietate funciară proprie și direct dependent de deciziile arendașilor și ale marilor proprietari.
• aristocrațime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea aristocraților sau a persoanelor care aparțin clasei nobiliare; marea boierime. Termenul este utilizat adesea în literatură sau în analizele istorice pentru a descrie pătura socială privilegiată, definită prin titluri ereditare, averi funciare mari și o influență politică dominantă într-un stat.
• armânime — Totalitatea armânilor (aromânilor); comunitatea globală sau regională a persoanelor care aparțin acestei ramuri etnice și lingvistice a românilor din sudul Dunării, privită ca o entitate culturală și istorică unitară, definită prin păstrarea dialectului și a tradițiilor proprii.
• armenime — Substantiv colectiv rar ce desemnează totalitatea armenilor dintr-o anumită regiune, oraș sau țară, ori comunitatea armenească privită ca un întreg; totalitatea persoanelor de origine armeană. În analizele istorice sau sociologice, termenul descrie rețeaua socială, coeziunea culturală și structura identitară a diasporei armenești stabilite istoric în diverse centre urbane din spațiul românesc.
• arnăuțime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea arnăuților (mercenarilor albanezi sau gardiștilor domnești) aflați la un moment dat într-o regiune, într-o oaste sau în serviciul unui domnitor din Țările Române. În sens figurat sau peiorativ popular, termenul face referire la o masă sau un grup de oameni brutali, puși pe gâlceavă, violenți, nesupuși ori înclinați spre jaf și dezordine.
• aromânime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea aromânilor (macedoromânilor) de pretutindeni, priviți ca o comunitate etnică, lingvistică și culturală unitară, răspândită istoric în Peninsula Balcanică și România. Termenul reflectă conștiința identitară comună, solidaritatea socială și spirituală a acestei ramuri distincte a românității sud-dunărene în efortul de conservare a tradițiilor ancestrale.
• artistime — Totalitatea artiștilor dintr-o epocă, dintr-o țară sau dintr-un mediu cultural; breasla sau comunitatea creatorilor de artă. În textele literare și cronicile sociale de la sfârșitul secolului al XIX-lea, termenul desemna în sens colectiv lumea boemă a scriitorilor, pictorilor și actorilor, priviți ca un grup social distinct cu norme și idealuri estetice comune.
• avocățime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea avocaților dintr-o regiune, dintr-un barou sau dintr-o epocă istorică specifică; corpul profesional al avocaților privit în ansamblu, adesea utilizat în limbajul cotidian, publicistic sau familiar pentru a descrie comunitatea, interesele și conduita juriștilor.