#taraf

• alăută — Instrument muzical vechi cu coarde ciupite, având o cutie de rezonanță bombată în formă de pară, un gât scurt și frânt în unghi drept spre spate, prevăzut cu t taste; lăută. A fost extrem de utilizat în Europa între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, iar în spațiul românesc a reprezentat instrumentul de bază al primilor muzicanți populari înainte de răspândirea pe scară largă a viorii.
• alăutar — Muzicant popular din România și Republica Moldova care interpretează muzică tradițională (de petrecere, de nuntă, de jale) în cadrul unor tarafuri, cântând de obicei la lăută, vioară, țambal, cobză sau acordeon. În sens istoric, lăutarii formau bresle speciale transmise din generație în generație, fiind păstrătorii de bază ai patrimoniului folcloric muzical oral.