#telecomunicatii

• aerocablu — Cablu conductor, electric sau de tracțiune, proiectat și montat special pentru a fi suspendat la înălțime pe stâlpi ori piloni de susținere în spațiul aerian deschis. În ingineria mecanică, se referă la cablurile groase de oțel utilizate pentru susținerea și deplasarea telefericelor, funicularelor sau a aerobuzelor; în telecomunicații, reprezintă conductorii aerieni protejați împotriva intemperiilor.
• ALCATEL — Companie istorică franceză de tehnologie și telecomunicații, fondată inițial în anul 1898 și faimoasă la nivel mondial pentru producția de telefoane mobile, echipamente de rețea, infrastructură digitală și cabluri submarine. În prezent, marca comercială Alcatel este utilizată sub licență de diverse entități globale, inclusiv Nokia pentru echipamente profesionale și TCL Communication pentru dispozitive mobile de larg consum.
• antenă — Dispozitiv conductor metalic sau sistem de conductori utilizat pentru emisia ori recepția undelor electromagnetice prin conversia curentului electric de înaltă frecvență în energie radiantă și invers. În zoologie, reprezintă apendicele pereche, mobil și articulat, situat pe capul insectelor, crustaceelor și al altor artropode, având o funcție senzorială complexă (olfactivă, tactilă sau auditivă).
• antenar — Muncitor specialist în montarea, reglarea și întreținerea antenelor de radiocomunicații, televiziune sau telefonie mobilă. Ca adjectiv, termenul descrie un element, un circuit electric ori un dispozitiv auxiliar care aparține unei antene sau este conectat direct la structura acesteia pentru a optimiza emisia și recepția undelor electromagnetice.
• antenist — Muncitor sau tehnician specialist în asamblarea, instalarea, orientarea și repararea antenelor de radiocomunicații, televiziune terestră sau prin satelit și telefonie mobilă. Acest specialist deține cunoștințe avansate despre propagarea undelor electromagnetice, cabluri coaxiale și echipamente de recepție, lucrând adesea la înălțimi mari pe clădiri sau piloni.
• antibruiaj — Care împiedică, neutralizează sau reduce efectele bruiajului electromagnetic ori radio; ansamblu de circuite electronice, algoritmi software sau tehnici operative destinate protejării transmisiilor de date împotriva interferențelor intenționate sau accidentale. În domeniul militar și al telecomunicațiilor de siguranță, tehnologia garantează integritatea semnalului GPS, radar sau radio în medii ostile transmisiilor.
• antiinducție — Procedeu tehnic, măsură structurală sau dispozitiv utilizat pentru a reduce ori a anula complet efectele perturbatoare ale inducției electromagnetice sau electrostatice parazite dintre circuitele electrice sau liniile de telecomunicații învecinate. În sens industrial, se realizează prin ecranare metalică, răsucirea firelor în cabluri sau utilizarea de bobine de compensare speciale.
• apelabil — Care poate fi supus unui apel; hotărâre judecătorească ce nu este definitivă și poate fi atacată la o instanță superioară conform legii. În telecomunicații și informatică, descrie un număr de telefon, un serviciu sau o funcție software care poate fi contactată ori executată printr-un semnal electronic de activare.
• apelantă — Forma de feminin pentru apelant; femeie sau persoană juridică cu statut feminin care declară și exercită calea de atac a apelului împotriva unei decizii judecătorești nefavorabile. În rețelele de comunicații, definește persoana, stația sau entitatea feminină care inițiază o transmisiune, o sesiune de date ori o conexiune telefonică curentă.
• asincron — Care nu se produce în același timp cu un alt fenomen sau care nu este coordonat printr-un semnal de ceas comun; nesincronizat. În informatică și programare, descrie rularea structurală a unor operații în fundal, permițând execuția codului fără a bloca firul principal, optimizând astfel resursele de sistem.
• audibilitate — Calitatea de a fi audibil; însușirea unui sunet sau a unui semnal transmis prin unde radio de a fi perceput clar și fără distorsiuni de către urechea umană ori de către un aparat de recepție. În ingineria acustică și telecomunicații, termenul reprezintă un parametru tehnic măsurabil care depinde direct de intensitatea sursei sonore, de distanță, de proprietățile de propagare ale mediului și de nivelul zgomotului de fond.
• audiofrecvență — Frecvență a unei unde acustice sau a unui semnal electric alternativ care se încadrează în spectrul perceptibil de către urechea umană normală, situat între limitele aproximative de 20 Hz și 20.000 Hz; frecvență acustică. În ingineria electronică, termenul definește banda de oscilații prelucrată de amplificatoare, mixere și difuzoare pentru a reproduce fidel sunetele naturale sau muzica.
• autoband — Termen tehnic sau neologism utilizat în automatică, telecomunicații sau procesarea semnalelor pentru a desemna o bandă de frecvență autoreglabilă, un sistem de selecție automată a canalelor de transmisie ori o bandă rulantă automatizată în procesele industriale. De asemenea, în electronică, poate descrie un circuit capabil să își ajusteze singur lățimea de bandă în funcție de calitatea sau intensitatea semnalului recepționat.
• autobandă — Formă de feminin pentru termenul 'autoband' sau variantă lexicală adaptată local în telecomunicații și automatică pentru a desemna o bandă de frecvență cu autoreglare ori o bandă rulantă complet automatizată. În ingineria rețelelor, descrie o bandă de transmisie capabilă să își modifice dinamic parametrii (lățimea, rata de transfer) ca răspuns la fluctuațiile de trafic sau la zgomotul de fond din canal.
• autodine — Forma de plural a substantivului autodină; ansamblu de montaje electronice sau receptoare radio istorice bazate pe utilizarea unui singur element activ ca detector și oscilator local.
• autoselector — Dispozitiv sau comutator electromagnetic ori electronic utilizat în sistemele de automatizare și rețelele de telecomunicații pentru selectarea automată a unei linii libere, a unui canal de transmisie sau a unui circuit specific, fără intervenție manuală. Acest mecanism structural asigură direcționarea rapidă și eficientă a semnalelor ori apelurilor către destinația corectă, pe baza unor criterii preprogramate.
• autosincronizare — Proprietate sau proces tehnic prin care două sau mai multe sisteme, circuite, generatoare sau fluxuri de date digitale își aliniază în mod automat fazele, frecvențele, ceasurile interne ori stările operaționale, fără a fi necesar un semnal de comandă extern dedicat. În rețelele de comunicații, acest fenomen garantează corelarea perfectă a transmisiunilor prin extragerea impulsurilor de ceas direct din structura codului recepționat.
• auzibilitate — Însușirea, proprietatea sau calitatea de a fi auzibil; gradul sau nivelul de claritate și intensitate cu care un sunet, o voce ori un semnal acustic se transmite și poate fi perceput distinct de un receptor într-un mediu dat.
• aviofon — Aparat sau sistem acustic specializat de intercomunicație utilizat în trecut la bordul aeronavelor militare sau civile pentru a permite dialogul clar între membrii echipajului (piloți, navigatori, mitraliori). Dispozitivul era conceput structural pentru a filtra și izola zgomotul asurzitor produs de motoare și de fluxul de aer exterior, facilitând transmiterea undelor vocale prin tuburi acustice sau microfoane primitive cu căști ecranate.