#teorie muzicala

• afterbeat — Termen muzical neologic, preluat din engleză, care desemnează un accent ritmic plasat pe timpii slabi ai unei măsuri (timpii doi și patru într-o măsură de patru timpi). Acest procedeu structural este fundamental în genuri muzicale precum jazz, reggae, ska, rhythm and blues sau muzică electronică, oferind compoziției un efect dinamic de sincope sau pulsație continuă.
• ais — Termen tehnic de specialitate utilizat în teoria muzicală occidentală care desemnează nota la (A) urcată cu un semiton cromatic cu ajutorul unui diez (la diez); reprezintă, de asemenea, frecvența acustică exactă sau tasta corespunzătoare acestui sunet pe instrumentele cu claviatură. În context structural și armonic, cuvântul servește în solfegiu și compoziție ca parte componentă a gamelor, acordurilor sau intervalelor melodice complexe, fiind echivalent din punct de vedere enarmonic cu nota si bemol, dar având o funcție sintactică complet diferită în tonalitate.
• animando — Indicație de execuție muzicală care cere interpretului să sporească treptat animația, vivacitatea și dinamismul piesei, adesea prin accelerarea ușoară a tempoului și creșterea intensității sonore. Acest termen ghidează tranziția emoțională a unei compoziții către o stare mai pasională, mai vie sau mai agitată, oferind expresivitate discursului muzical.
• arpeggio — Un acord muzical ale cărui note constitutive sunt emise succesiv și distinct, în ordine ascendentă sau descendentă, în loc să fie auzite simultan. Reprezintă un element fundamental în studiul tehnicii instrumentale și în construcția liniilor melodice sau a acompaniamentelor, fiind utilizat frecvent în muzica clasică, jazz, rock și muzica electronică pentru a adăuga mișcare și textură compoziției.
• arpegiat — Despre acorduri sau fragmente muzicale: executat prin emiterea succesivă și distinctă a notelor componente, în ordine ascendentă sau descendentă, imitat după tehnica harpei; descrie de asemenea o linie melodică structurată pe baza unor arpegii succesive.
• arpegio — O variantă ortografică alternativă sau neadaptată complet a termenului 'arpegiu' sau 'arpeggio', ce desemnează execuția succesivă și distinctă a notelor unui acord muzical în ordine ascendentă sau descendentă. Este utilizat frecvent în manualele tehnice instrumentale pentru a descrie formulele repetitive de antrenament digital la pian sau chitară.
• arpegiu — Executarea succesivă și distinctă a notelor unui acord muzical în ordine ascendentă sau descendentă, în loc de emiterea lor simultană; acord frânt adaptat după tehnica specifică harpei. Reprezintă o formulă structurală de bază în compoziție, jazz și studiul de tehnică instrumentală la pian, vioară sau chitară, având rolul de a fluidiza linia melodică și de a îmbogăți textura armonică.