#tiran

• abuzator — Persoană de sex masculin care comite un abuz, profitând de autoritatea, forța, statutul ori poziția sa pentru a exploata, hărțui sau violenta o altă persoană. Ca adjectiv, desemnează un comportament, un sistem ori un mecanism opresiv, coercitiv și despotic, care funcționează prin încălcarea sistematică a drepturilor celorlalți.
• Agatocle — Tiran și ulterior rege al Siracuzei (317–289 î.Hr.), personalitate marcantă și controversată a epocii elenistice, cunoscut pentru ambițiile sale militare și tacticile sale politice neîndurătoare. Născut într-o familie modestă de olari, a urcat pe treptele puterii prin forță militară, purtând războaie îndelungate împotriva Cartaginii și fiind primul lider care a mutat conflictul direct pe teritoriul african pentru a slăbi asediul asupra Siciliei.
• Albania — Stat independent și suveran situat în sud-estul Europei, în vestul Peninsulei Balcanice, având ieșire la Marea Adriatică și Marea Ionică și reședința în capitala Tirana; oficial Republica Albania (Shqipëria). Țara este caracterizată printr-un relief predominant muntos, o istorie marcată de numeroase influențe culturale ilire, romane și otomane, și o dezvoltare economică bazată pe turism, servicii și industrie.
• antidemocrație — Stare, sistem de organizare, regim politic sau climat social care reprezintă opusul democrației; absență totală a libertăților democratice, a drepturilor omului și a pluralismului politic. În sens conceptual, termenul descrie o realitate structurală guvernată de dictatură, cenzură, represiune și control absolut din partea unei singure autorități non-alese.
• apăsătoriu — Variantă fonetică arhaică a cuvântului 'apăsător', utilizată în vechile manuscrise, hrisoave domnești și traduceri bisericești din secolele XVII-XVIII. Desemnează o entitate, o persoană sau un bir guvernamental care asuprește, împovărează ori exercită o constrângere severă (fizică, fiscală sau morală) asupra unei comunități ori unui individ.
• aracceevism — O atitudine sau un regim de conducere caracterizat prin despotism brutal, disciplină militară oarbă și formală, birocrație sufocantă și măsuri polițienești represive. Termenul derivă din numele generalului și ministrului țarist rus Aleksei Arakceev (1769–1834), care a impus așezările militare aspre în Imperiul Rus, devenind un simbol universal al controlului administrativ tiranic, lipsit de orice flexibilitate sau umanitate.
• Aristion — Nume propriu antic purtat de personalități istorice elene, cel mai cunoscut fiind Aristion, filozof epicurean și tiran al Atenei din secolul I î.Hr., care s-a aliat cu Mitridate al VI-lea Eupator în războiul împotriva Romei și a rezistat faimosului asediu al lui Sulla. Numele este corelat, de asemenea, cu arta funerară clasică prin celebra 'Stelă a lui Aristion', o capodoperă a sculpturii arhaice realizată de Aristocles, ce înfățișează un războinic grec (hoplit) în armură completă.
• Aron-vodă — Domnitor al Moldovei care a guvernat în două rânduri la sfârșitul secolului al XVI-lea (1591–1592 și 1592–1595), cunoscut în istoriografie și sub numele peiorativ de 'Aron Tiranul' din cauza fiscalității excesive și a cruzimii sale. În ciuda reputației aspre din prima parte a domniei, el a aderat ulterior la 'Liga Sfântă' antiotomană alături de Mihai Viteazul și Sigismund Báthory, declanșând răscoala împotriva turcilor înainte de a fi mazilit și expulzat din țară.
• asupreală — Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; stare de subjugare, împovărare sau persecuție sistematică exercitată asupra unui individ ori a unui colectiv. Reprezintă o formă structurală brută de asuprire sau exploatare, specifică limbajului popular vechi.
• asupreciune — Formă arhaică și rară pentru asuprire sau prigoană; starea de subjugare morală, fizică ori politică exercitată în mod abuziv asupra unui popor sau individ. În structura textelor religioase sau juridice din secolele trecute, desemna un act de nedreptate gravă ce încălca legile divine ori pământești.
• asuprelnic — Care asuprește, prigonește sau tiranizează; persoană care exercită o stăpânire aspră, nedreaptă și împovărătoare asupra celor slabi. Ca adjectiv, descrie un comportament abuziv, specific despotismului structural sau feudalismului.
• asupri — A exercita o presiune morală, fizică, economică sau politică asupra unui individ ori a unui colectiv, lipsindu-l de drepturi, libertăți și tratându-l cu asprime sau nedreptate; a persecuta, a exploata în mod sistematic sau a tiraniza sub un regim de forță. În sens structural, reprezintă impunerea unui raport de dominare abuzivă prin intermediul aparatului social sau instituțional.
• asupriciune — Formă arhaică și rară pentru asuprire sau prigoană; starea de subjugare morală, fizică ori politică exercitată în mod abuziv asupra unui popor sau individ. În structura textelor religioase sau juridice din secolele trecute, desemna un act de nedreptate gravă ce încălca legile divine ori pământești.
• asuprire — Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; proces politic, social sau economic prin care un individ, o clasă sau un popor este subjugat, lipsit de drepturile fundamentale și exploatat prin forță sau constrângere instituțională. Reprezintă o formă de manifestare a tiraniei ce afectează grav libertatea umană.
• asupritoare — Forma de feminin pentru asupritor; femeie, clasă, națiune sau forță politică care asuprește, tiranizează ori prigonește. Reprezintă entitatea care exercită dominația abuzivă și exploatarea structurală asupra celor lipsiți de apărare.
• asupritor — Care asuprește, prigonește, tiranizează sau exploatează în mod sistematic un individ ori o colectivitate; persoană, clasă socială sau regim politic dominator care își impune voința prin forță, constrângere structurală și abuz de putere, anulând libertățile celor din jur.
• autocrat — Conducător absolut sau monarh care deține o putere nelimitată, guvernanță dictatorială și autoritate supremă într-un stat, exercitându-și prerogativele fără control constituțional ori opoziție legală. Ca adjectiv, descrie un comportament, o persoană sau un stil de management autoritar, tiranic și opresiv, caracterizat prin impunerea deciziilor proprii fără consultarea membrilor grupului ori a cetățenilor.