#traumatologie

• abătătură — Termen arhaic sau regional utilizat în medicina populară românească pentru a descrie o leziune traumatică superficială, o vânătaie (ecchimoză), o bătătura inflamată sau o excoriație produsă prin frecare, lovire sau compresiune prelungită asupra țesuturilor moi. În rapoartele medicale vechi sau în expertizele medico-legale rurale, cuvântul servea drept descriptor empiric pentru traumatismele minore ale tegumentului sau pentru edemele localizate apărute în urma purtării unui echipament de lucru necorespunzător.
• agmatologie — Ramură specializată a traumatologiei și chirurgiei ortopedice care se ocupă cu studiul teoretic, clasificarea structurală, mecanismele de producere și metodele clinice sau chirurgicale de tratament ale fracturilor osoase. Această disciplină medicală analizează în profunzime procesele biologice de consolidare celulară și vindecare a țesutului osos lezat.
• amputa — A tăia, a îndepărta sau a rezeca pe cale chirurgicală un membru, o extremitate a corpului ori un segment de organ bolnav sau traumatizat, în scopul salvării vieții pacientului ori al prevenirii extinderii unei gangrene; prin extensie literară sau figurată, a reduce drastic, a ciunti, a micșora ori a suprima o parte importantă dintr-un text, dintr-un buget, dintr-un drept sau dintr-o structură conceptuală.
• amputare — Acțiunea de a amputa și rezultatul ei; operație chirurgicală prin care se îndepărtează parțial sau total un membru, o extremitate a corpului ori un segment de organ din cauza unor traumatisme grave, infecții severe (gangrenă) sau tumori maligne. În sens figurat sau economic, reprezintă micșorarea drastică, ciuntirea ori suprimarea forțată a unei părți dintr-un buget, text sau set de privilegii.
• amputat — Care a fost supus procesului de amputare; membru tăiat chirurgical ori persoană care a pierdut o extremitate a corpului în urma unui traumatism sau a unei operații. Ca adjectiv aplicat conceptelor abstracte, descrie un element ciuntit, micșorat drastic sau lipsit structural de componentele sale de bază.
• amputație — Act chirurgical major constând în îndepărtarea totală sau parțială a unui membru ori a unei extremități corporale dintr-un plan osos, realizat în scopul eliminării unui țesut necrozat, tumoral ori iremediabil traumatizat. Această procedură tehnică este vitală pentru stoparea infecțiilor fulminante, precum gangrena, și necesită tehnici vasculare riguroase pentru a permite vindecarea optimă a bontului rezidual.
• angiorafie — Intervenție chirurgicală de urgență sau de specialitate care constă în suturarea, coaserea ori repararea structurală a unei breșe, rupturi sau secțiunilor din peretele unui vas de sânge (arteră sau venă). Această procedură operatorie binedefinită este utilizată pe scară largă în traumatologie pentru oprirea hemoragiilor masive provocate de plăgi, accidentări severe ori în timpul reconstructiilor vasculare după rezecții tumorale, având ca scop menținerea integrității lumenului și restabilirea fluxului circulator.
• angirafie — Variantă ortografică arhaică sau formă structurală rară pentru angiorafie, ce reprezintă intervenția chirurgicală de suturare, coasere sau reparare directă a unei breșe ori rupturi în peretele unui vas de sânge (arteră sau venă). Utilizat istoric în primele tratate medicale românești de chirurgie, termenul definește protocolul operator de restabilire a continuității lumenului vascular binedefinit pentru oprirea hemoragiilor severe.