#vale

• arieșean — Locuitor originar din regiunea Văii Arieșului (Munții Apuseni, Transilvania) sau din localitățile riverane acestui râu; care aparține acestei zone geografice, populației sale ori culturii tradiționale specifice moților.
• arieșeană — Femeie originară din regiunea Văii Arieșului sau din localitățile riverane acestui râu; formă de feminin pentru adjectivul 'arieșean', desemnând elemente culturale, lingvistice sau geografice specifice acestei zone.
• arieșeancă — Femeie sau fată originară din regiunea numită Valea Arieșului, situată în Munții Apuseni, Transilvania, România, ori locuitoare a așezărilor riverane acestui râu. În context etnografic, termenul caracterizează apartenența unei persoane de sex feminin la comunitățile de moți din bazinul hidrografic al Arieșului, recunoscute istoric pentru tradițiile, folclorul și portul popular specific.
• arilodiu — Termen chimic ultraspecializat sau variantă structurală ce desemnează un cation ori o sare de i操iu aromatică (ion de aril-iodoniu); reprezintă un compus de iod hipervalent în care atomul de iod poartă o sarcină pozitivă și este legat structural de grupări aril. Acești compuși sunt utilizați pe scară largă ca electrofili puternici, agenți de transfer de aripi sau inițiatori în procesele moderne de polimerizare fotochimică.
• armură — Echipament defensiv de protecție format din plăci metalice, zale, piele groasă sau materiale compozite moderne, menit să apere corpul unui războinic, soldat ori structura unui vehicul împotriva atacurilor cu arme albe, proiectile sau schije. În evul mediu, reprezenta costumul complet de oțel al cavalerilor, iar în sens figurat ori modern, descrie un ecran de protecție sau o barieră psihologică adoptată ca sistem de autoapărare.
• Arpașu Mare — Cursul principal de apă superioară din bazinul hidrografic Arpaș, situat în versantul nordic al Munților Făgăraș, care colectează torenții montani și alimentează rețeaua hidrografică din sudul Transilvaniei. Valea săpată de acest râu este caracterizată printr-un relief glaciar și stâncos accentuat, având o importanță ecologică majoră datorită biodiversității faunistice și a potențialului hidroenergetic local.
• arsenios — Se spune despre un acid sau un compus chimic în care arsenul are o valență inferioară (de obicei starea de oxidare +3), cum este acidul arsenios (H3AsO3). În nomenclatura chimică clasică, acest adjectiv diferențiază compușii trivalenți ai arsenului de cei pentavaliți (numiți arsenici), indicând proprietăți fizico-chimice distincte, o solubilitate specifică și un profil toxicologic diferit în reacțiile cu substanțele organice.
• aruncărit — O veche dările sau taxă feudală percepută în Țările Române, aplicată inițial asupra dreptului de a folosi aruncătorul ori legată de o formă specifică de impunere pe proprietate sau activități agro-pastorale. Termenul reflectă un sistem fiscal arhaic de redevențe datorate boierilor sau domniei, reprezentând totodată acțiunea istorică de stabilire, colectare sau aruncare a birului pe cap de locuitor sau pe gospodărie în comunitățile rurale vechi.
• Arva — Numele unei localități rurale din județul Prahova, România, dar și denumirea istorică latină/maghiară a regiunii Orava din Slovacia. În context local românesc, reprezintă un sat component al comunei Valea Călugărească, fiind integrat structural într-o zonă recunoscută tradițional pentru viticultură și relief colinar de podiș.
• Asău — Numele unei comune și al unui sat reședință din județul Bacău, Moldova, România, situat în zona montană a văii Trotușului. Localitatea este recunoscută istoric pentru exploatările sale forestiere, relieful pitoresc format din masive muntoase și bazine hidrografice, fiind totodată un punct de referință în rețeaua administrativă rurală a regiunii.
• ascherliu — Ostaș sau soldat turc; variantă atestată istoric a termenului 'ascheriu', provenind direct din etimonul turcesc ce desemnează statutul militar. Folosit în cronicile medievale și în actele de cancelarie pentru a descrie membrii trupelor otomane staționate sau aflate în trecere prin teritoriile românești.
• așeu — Termen istoric rar sau regional utilizat pentru a desemna un tip de semn de proprietate, pecete ori marcă distinctivă aplicată pe documente medievale sau unelte agricole. În anumite contexte dialectale vechi, cuvântul a fost semnalat și ca o variantă extrem de izolată sau alterare grafică a unor termeni de cancelarie care atestau o așezare sau o hotărnicie formală a pământului.
• Atanaric — Rege sau judecător suprem (iudex) al vizigoților (tervingilor) din secolul al IV-lea, adversar de temut al Imperiului Roman și al împăratului Valens. Este cunoscut istoric pentru persecuțiile violente împotriva vizigoților creștini (cum a fost Sfântul Sava Gotul) și pentru coordonarea retragerii poporului său în fața invaziei hunilor, refugiindu-se în cele din urmă la Constantinopol, unde a murit în anul 381.
• avalea — Termen arhaic sau regional utilizat în trecut în graiurile din sudul și estul țării, având înțelesul de 'la vale', 'în jos' ori folosit ca îndemn direcțional pentru a ghida mișcarea coborârii unui vehicul, a unui utilaj ori a animalelor de povară de-a lungul unui drum în pantă.
• Avranches — Oraș istoric, comună și fostă episcopie din departamentul Manche, regiunea Normandia, situat în nord-vestul Franței. Amplasat pe o colină strategică ce oferă o panoramă spectaculoasă asupra golfului Mont-Saint-Michel, orașul este faimos în istoria universală pentru găzduirea manuscriselor medievale prețioase ale abației Mont-Saint-Michel, pentru rolul său în reconcilierea regelui Henric al II-lea al Angliei după uciderea lui Thomas Becket și pentru importanța sa tactică în străpungerea militară aliată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial (Operațiunea Cobra).
• avtentic — Formă arhaică, regională sau variantă fonetică veche a adjectivului modern 'autentic'. Provenind din filieră elenă (avthentikos) prin intermediul limbii slavone în textele religioase și administrative medievale din spațiul românesc, termenul definește un înscris, un obiect sau o mărturie a cărei veridicitate, originalitate și autoritate sunt incontestabile, nefiind alterate de falsificări.
• azotil — Radical chimic monovalent format dintr-un atom de azot legat de un atom de oxigen (-NO), cunoscut în nomenclatura modernă sub denumirea de radical nitrozil; reprezintă o grupare funcțională activă în sinteza compușilor organo-azotați și în studiul reacțiilor de oxidoreducere.
• azotos — Care conține azot, care are proprietăți asemănătoare cu ale azotului sau care derivă structural din compuși ai acestuia în care elementul are o valență inferioară. În nomenclatura chimică tradițională, termenul descrie acizi, săruri ori substanțe derivate (cum este acidul azotos, HNO₂) care joacă un rol tranzitoriu esențial în procesele de sinteză industrială și în ciclurile biogeochimice.
• azuros — Care conține azot, care are proprietăți asemănătoare cu ale azotului sau care derivă structural din compuși ai acestuia în care elementul are o valență inferioară. În nomenclatura chimică tradițională, termenul descrie acizi, săruri ori substanțe derivate (cum este acidul azotos, HNO₂) care joacă un rol tranzitoriu esențial în procesele de sinteză industrială și în ciclurile biogeochimice.
• Baalbek — Oraș situat în Valea Bekaa din Liban, renumit la nivel mondial pentru complexul său arheologic de temple romane monumentale, printre cele mai mari și mai bine conservate din antichitate. Cunoscut în perioada elenistică și romană sub numele de Heliopolis (Orașul Soarelui), situl adăpostește structuri megalitice impresionante, precum Templul lui Jupiter, Templul lui Bacchus și Templul lui Venus, fiind inclus în patrimoniul mondial UNESCO datorită valorii sale arhitecturale unice.