#voce

• afon — Persoană lipsită de auz muzical, incapabilă să perceapă corect înălțimea sunetelor sau să reproducă o melodie; în sens medical, se referă la un individ afectat de afonie, adică pierderea totală sau parțială a vocii. În limbajul familiar și extins, termenul descrie o persoană complet incompetentă sau ignorantă într-un anumit domeniu de activitate, știință ori artă.
• afonă — Forma de feminin a cuvântului „afon”. Desemnează o persoană de sex feminin lipsită de auz muzical, incapabilă să distingă corect înălțimile sunetelor sau să reproducă o linie melodică; în sens clinic, descrie o femeie care și-a pierdut temporar sau definitiv vocea din cauza unei afecțiuni laringiene. În limbaj colocvial, indică o persoană total nepregătită sau ignorantă într-un domeniu specific.
• afonic — Privitor la afonie; caracterizat prin lipsa totală sau parțială a vocii ori a sunetului articulat. În medicină, descrie o persoană care nu poate emite decât șoapte din cauza unei leziuni corporale sau psihice la nivelul laringelui. În fonetică și acustică, termenul se aplică consoanelor sau vibrațiilor care se produc fără participarea activă a corzilor vocale.
• afonie — Pierdere totală sau parțială a vocii, cauzată de afecțiuni ale laringelui, ale corzilor vocale, ale nervilor recurenți sau de factori de natură psihică (cum ar fi un șoc emoțional puternic). În practica medicală, pacientul afectat păstrează capacitatea de a articula cuvintele, însă comunicarea se realizează exclusiv prin intermediul șoaptei, din cauza lipsei vibrației glotice normale.
• aius — Termen cu rezonanță istorică sau mitologică, cel mai adesea asociat cu divinitatea romană 'Aius Locutius' (purtătorul de cuvânt sau vocea divină ce anunța pericolele); prin extindere literară rară, poate desemna o avertizare mistică, o voce misterioasă sau un element structural ce ține de oracolele antice. În alte contexte specifice, poate reprezenta un acronim tehnic, medical ori juridic specializat.
• alt — Cuvânt structural utilizat pentru a indica o persoană, un obiect sau o realitate diferită, distinctă sau suplimentară față de cea menționată anterior. Ca substantiv neutru în muzică (alto), definește vocea de femeie (sau de băiat) cu cel mai jos timbru, situată între soprană și tenor, ori instrumentul muzical care corespunde acestui registru sonor (cum este viola sau saxofonul alto).
• altist — Cântăreț cu voce de alto (mai ales un copil sau un bărbat cu voce de falset) ori muzician care interpretează la un instrument alto, cum ar fi violistul sau cel care cântă la saxofonul alto. Ca adjectiv, descrie un timbru, o compoziție sau un registru instrumental specific gamei de alto.
• altistă — Cântăreață a cărei voce se încadrează în registrul de alto (plasată ca înălțime între soprană și mezzosoprană sau tenor) ori femeie care interpretează la un instrument din aceeași gamă acustică (violă, saxofon alto).
• alto — Voce feminină gravă sau voce de copil situată ca registru între soprană și tenor (numită și contralto); partitură muzicală scrisă pentru acest registru. De asemenea, desemnează instrumente muzicale cu un timbru corespunzător acestei game (de exemplu, saxofon alto, flaut alto) sau, ca adjectiv, descrie un astfel de registru acustic.
• argentin — Care este argintiu, strălucitor sau curat ca argintul; care produce un sunet clar, cristalin și armonios ce amintește structural de rezonanța metalelor prețioase. În sens literar și stilistic, este utilizat frecvent ca epitet pentru a descrie o voce melodioasă, râsul limpede al unei persoane sau reflexiile lunii pe o suprafață acvatică liniștită.
• audiofonologie — Ramură interdisciplinară a medicinei și a științelor comportamentale care se ocupă cu studiul integrat al auzului, al mecanismelor de emisie vocală și al tulburărilor de comunicare verbală; știința audiției și a corelării fonatorice. Domeniul reunește cunoștințe din otolaringologie, neurologie, acustică și logopedie pentru a dezvolta metode complexe de diagnosticare, protezare și reabilitare a pacienților cu deficiențe audio-fonatorii complexe.
• avosetta — Denumire științifică, latină sau variantă internațională (Recurvirostra avosetta) folosită pentru a desemna ciocîntorsul, o pasăre de baltă din familia Recurvirostridae, caracterizată prin picioare lungi albăstrui, penaj elegant alb cu negru și un cioc lung, subțire, curbat structural în sus, utilizat pentru filtrarea micilor nevertebrate din mâlul apelor puțin adânci.