aberațiune
Definiție
Formă arhaică și livrescă a neologismului 'aberație', utilizată în textele juridice, filosofice și medicale din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru a desemna o eroare gravă de judecată, o rătăcire a rațiunii sau o deviere flagrantă de la normele morale stabilite. În vechea jurisprudență românească, termenul califica o mărturie sau o interpretare absurdă a legii, considerată o rătăcire intelectuală temporară a celui care o formula.
Echivalente bilingve
- Aberațiune
- Rătăcire a rațiunii (arhaic)
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: aberațiunea, plural: aberațiuni, genitiv-dativ: aberațiunii. |
| Formare | Împrumut neologic timpuriu din fr. 'aberration' și lat. 'aberratio, -onis', păstrând sufixul lung '-țiune'. |
| Ortografie / Pronunție | [a-be-ra-ți-u-ne] (pronunțat cu hiat în finalul sufixului, accent pe penultima silabă) |
| Sursă | Dicționarul Limbii Române Moderne (Scriban, 1939) / Lexicografie Istorică |
Exemple de utilizare în context
RO: Avocatul apărării a susținut în fața instanței că fapta clientului său a fost rodul unei aberațiuni de moment a spiritului.
EN: The defense attorney argued before the court that his client's deed was the result of a momentary aberration of the spirit.
RO: În tratatele vechi de logică, această concluzie falsă era catalogată drept o aberațiune rușinoasă a gândirii.
EN: In old treatises on logic, this false conclusion was categorized as a shameful aberration of thought.
Expresii și sintagme corelate
Aberațiune a spiritului / Aberration of the spirit
RO: Sintagmă livrescă veche ce descrie o rătăcere intelectuală profundă sau o pierdere temporară a discernământului moral.
EN: An old learned phrase describing a profound intellectual wandering or a temporary loss of moral discernment.
Aberațiune de la legi / Aberration from the laws
RO: Formularea unei norme administrative sau juridice hibride care încalcă principiile fundamentale ale dreptului constituțional.
EN: Formulating a hybrid administrative or legal norm that violates the foundational principles of constitutional law.
Aberațiune doctrinară / Doctrinal aberration
RO: O interpretare teologică sau ideologică considerată eronată și deviantă de către autoritățile academice ale epocii.
EN: A theological or ideological interpretation deemed erroneous and deviant by the academic authorities of the era.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.