#rigid

• absolutistic — Variantă adjectivală livrescă, parțial învechită sau neologistică (preluată după modelul german ori anglo-saxon), sinonimă cu termenul 'absolutist'. În filozofia morală și epistemologie, termenul califică o abordare, o doctrină sau o mentalitate care tinde să reducă complexitatea realității sau a dilemelor etice la principii fixe, rigide și necondiționate, refuzând orice nuanțare empirică, istorică sau culturală.
• absolutizant — Care tinde să absolutizeze; care prezintă caracteristicile unui proces de dogmatizare, universalizare forțată sau eliminare a nuanțelor și perspectivelor contextuale. În analizele critice ale moravurilor și în epistemologie, o viziune sau o metodă absolutizantă este penalizată pentru rigiditatea ei, deoarece refuză să recunoască variabilitatea empirică ori complexitatea cazurilor morale particulare.
• absolutizat — Forma de participiu trecut a verbului „a absolutiza”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie un concept, o regulă, o valoare sau un principiu care a fost transformat în mod artificial sau dogmatic într-un adevăr necondiționat și imuabil. Califică elementul axiologic extras din contextul său istoric și proclamat ca normă absolută, imună la critici sau adaptări circumstanțiale.
• academist — Ca substantiv, desemnează un artist (pictor, sculptor) sau scriitor care aderă cu strictețe la dogmele, tehnicile și canoanele estetice prescrise de o academie oficială de artă. Ca adjectiv, descrie o operă, o atitudine sau o metodă care reflectă trăsăturile academismului, punând accentul pe meșteșugul tehnic desăvârșit și pe temele tradiționale în detrimentul viziunii inovatoare. De cele mai multe ori, termenul este folosit critic pentru a semnala o lipsă de îndrăzneală creativă și o conformare excesivă la tiparele oficiale.
• acampsie — Stare patologică clinică manifestată prin rigiditate musculară extremă, inflexibilitate totală sau pierderea completă a mobilității unei articulații ori a unui membru, împiedicând orice formă de flexie. Această afecțiune severă este adesea rezultatul unei anchiloze osoase, a unei cicatrizări fibroase retractile după traumatisme majore, sau a unor tulburări neurologice spastice avansate, necesitând intervenție kinetoterapeutică intensă sau chirurgie corectoare.
• acromiotonie — Condiție fiziopatologică caracterizată printr-o stare de hipertonie musculară accentuată, rigiditate sau contractură musculară persistentă localizată strict la nivelul extremităților corpului (mâini și picioare). Acest fenomen neuromuscular complex reflectă o perturbare structurală a reflexelor miotatice, fiind întâlnit de obicei în cadrul unor afecțiuni piramidale sau extrapiramidale, leziuni ale trunchiului cerebral ori tulburări neuro-motorii centrale.
• acroscleroză — Proces patologic indurativ sau afecțiune caracterizată prin sclerozarea, îngroșarea și rigidizarea țesutului conjunctiv și a pielii de la nivelul extremităților distale ale membrelor (degete, mâini) și al feței, apărând ca o manifestation majoră în cadrul sclerodermiei sistemice limitate. Termenul este utilizat adesea interschimbabil cu acrosclerodermia, evidențiind structural componenta de fibroză densă și rigidizare a colagenului periarticular și dermic.
• alloco — Termen preluat din limba italiană sau folosit ca împrumut rar în ornitologie pentru a desemna huhurezul mic (Strix aluco), o pasăre răpitoare de noapte din familia Strigidae, de mărime medie, cu ochi mari și negri și un penaj brun-cenușiu ce oferă un camuflaj perfect pe scoarța copacilor. În sens figurat, în limba italiană și uneori în jargonul literar, termenul descrie o persoană bhlajină, zăpăcită, blegă sau ușor de păcălit.
• amidona — A trata o țesătură, o piesă de îmbrăcăminte sau un material textil cu o soluție apoasă de amidon, cu scopul structural de a-i conferi rigiditate, un aspect neted, luciu și o rezistență crescută la șifonare și murdărire în timpul utilizării. Acest procedeu tehnic sau casnic facilitează totodată călcarea materialelor și protejează fibrele textile prin crearea unei pelicule microscopice protectoare la suprafața acestora.
• anancastic — Formă adjectivală alternativă sau neologică pentru anancast; care aparține personalității obsesiv-compulsive, se referă la aceasta sau prezintă manifestări rigide de comportament. În semiologia psihiatrică, descrie un stil cognitiv dominat de perfecționism extrem, scrupulozitate excesivă, atașament inflexibil față de reguli și liste, precum și o incapacitate structurală de adaptare fluidă la schimbările neprevăzute din mediul social sau profesional.
• ancastrament — Procedeu tehnic sau tip de îmbinare structurală rigidă prin care un element constructiv (grindă, bară, piesă mecanică) este fixat parțial sau total într-un suport masiv, împiedicând orice mișcare de rotație sau translație în punctul de contact. Această tehnică structurală asigură preluarea optimă a eforturilor și a momentelor de încovoiere în structurile de rezistență.
• anchilo- — Element prim de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă (ankylos - încovoiat, strâmb, rigid, sudat), utilizat în terminologia medicală și biologică pentru a introduce semnificația de rigiditate, anchiloză, sudură anormală, curbură nefirească sau imobilizare a unei articulații ori structuri anatomice.
• anchilodactilie — Malformație congenitală rară sau afecțiune dobândită (în urma unor traume severe, arsuri ori procese reumatismale distructive), caracterizată prin rigiditatea accentuată, imobilizarea totală sau sudarea patologică a articulațiilor unuia ori mai multor degete de la mâini sau de la picioare, determinând pierderea funcției de flexie și extensie.
• anchilopoieză — Proces patologic progresiv de formare, dezvoltare sau inducere a unei anchiloze la nivelul unei articulații; mecanism biologic prin care țesutul sinovial și cartilajul articular sunt înlocuite treptat de țesut fibros ori osos, ducând la imobilizarea completă și rigidizarea structurilor articulare afectate.
• anchiloză — Diminuare accentuată sau pierdere completă a mobilității unei articulații, survenită în urma unei fuziuni osoase sau fibroase intracapsulare, cauzată de procese inflamatorii cronice (reumatism, artrită), infecții, traumatisme severe sau imobilizări prelungite la pat ori în aparat ghipsat.
• anchilozant — Care provoacă, favorizează sau însoțește o anchiloză; care determină rigidizarea progresivă și imobilizarea definitivă a articulațiilor prin fuziune fibroasă sau osoasă. Este utilizat în mod curent pentru a descrie forme severe de artrită cronică autoimună care afectează scheletul axial.
• anchilozare — Acțiunea de a se anchiloza și rezultatul ei; procesul fiziopatologic sau starea prin care o articulație își pierde treptat sau total mobilitatea, devenind rigidă din cauza transformărilor fibroase ori osoase.
• anchilozat — Care a suferit un proces de anchiloză; articulație sau parte a corpului devenită rigidă, înțepenită sau lipsită de mobilitate din cauza fuziunii patologice a oaselor ori a țesuturilor fibroase intracapsulare. În sens figurat, descrie o stare de inactivitate, stagnare spirituală sau lipsă de flexibilitate a unui sistem ori a unei gândiri.
• Anemone coronaria — Specie de plantă erbacee perenă, tuberculoasă, din familia Ranunculaceae, nativă în regiunea mediteraneeană. Este extrem de apreciată ca plantă ornamentală și floare tăiată datorită florilor sale mari, solitare, în formă de cupă, intens colorate în nuanțe de roșu, albastru, violet sau alb, adesea cu un inel alb la bază și un centru proeminent cu numeroase stamine negre-purpurii.
• angioscleroză — Proces patologic structural caracterizat prin indurarea, rigidizarea și pierderea elasticității pereților vaselor de sânge, în special ai arterelor mici și arteriolelor, ca urmare a depunerilor de țesut fibros, lipide sau calciu. Această afecțiune binedefinită, strâns legată de procesul general de îmbătrânire, hipertensiune arterială și tulburări metabolice, îngustează lumenul vascular și reduce semnificativ capacitatea de adaptare a fluxului circulator la nevoile țesuturilor periferice.