Dicționarul de Cuvinte Rare, Arhaisme și Regionalisme

• aht — Exclamație prelungă de durere, suspine grele sau oftat adânc scos de o persoană aflată într-o suferință fizică ori sufletească; dorință arzătoare și neîmplinită care macină interior un individ. În poezia populară, termenul apare frecvent pentru a exprima jalea provocată de dragoste, pierdere sau dor intens.
• ajunsătură — Termen rar sau regional care desemnează starea sau acțiunea de a ajunge la timp ori de a prinde pe cineva din urmă; de asemenea, poate indica o cantitate suficientă dintr-un bun (îndestulare, suficiență) sau rezultatul materializat al unei parveniri sociale. În unele graiuri locale, cuvântul descrie și un mic adaos sau o completare adusă unei provizii pentru ca aceasta să fie de ajuns.
• ancontra — În sens opus, contrar, împotrivă sau în ciuda unei stări de fapt; poziționare structurală ori conceptuală aflată în opoziție directă cu o direcție, o opinie sau un curent majoritar. Este un termen rar, utilizat cu precădere în texte juridice vechi sau în graiurile regionale pentru a exprima o întâmpinare ori o rezistență.
• antart — Termen rar, arhaic sau regional întâlnit în vechi texte juridice și administrative, utilizat uneori cu sensul de replică, opoziție, întâmpinare sau contestație formală adusă unei decizii oficiale. În anumite dialecte sau documente istorice locale, cuvântul poate reprezenta o variantă coruptă sau o formă simplificată pentru alte concepte administrative legate de proprietate sau hotărnicie.
• anticăreasă — Formă de feminin arhaică sau regională (derivată prin moțiune de la anticariu / anticar) folosită în trecut pentru a desemna o femeie pasionată de colecționarea, păstrarea sau comercializarea lucrurilor vechi, a manuscriselor ori a obiectelor de artă clasică. În sens istoric izolat, termenul descria soția unui anticar sau o posesoare erudită de vestigii istorice în societatea românească din secolele trecute.
• asemerea — Variantă fonetică regională sau arhaică a adverbului și adjectivului invariant 'asemenea'; utilizată în special în graiurile din anumite zone ale țării pentru a exprima ideea de similitudine, adăugare sau conformitate structurală. Reprezintă o alterare lexicală întâlnită în vorbirea populară nescriptică sau în texte literare vechi ce reflectă particularități dialectale specifice.
• asmonie — Termen rar, arhaic și regional, utilizat în anumite graiuri populare din estul sau sudul țării pentru a desemna o stare de armonie, înțelegere deplină sau învoială pașnică între oameni; prin contaminare sau asimilare fonetică locală, cuvântul poate face trimitere și la o formulă de blestem, afurisenie sau pedeapsă bisericească (provenind din limba greacă, prin intermediul textelor religioase vechi), păstrându-și caracterul de unicitate lexicală în nomenclatoarele dialectale.