Dicționarul de Jargon, Argou și Elemente Neologice Vechi

• ambeta — A pune pe cineva într-o situație sâstâcitoare, plictisitoare, enervantă sau obositoare; a plictisi, a pisa sau a sâcăi pe cineva cu prea multe cerințe ori discuții inutile (împrumut brut sau variantă de jargon din limba franceză, de la verbul embêter). În structura bazelor de date, termenul este înregistrat ca element de argotism livresc, utilizat în trecut în discursurile parodice sau în jurnalele de epocă ale burgheziei.
• ambetant — Care plictisește, sâcăie, enervează sau indispune; plictisitor, sâcăitor, enervant sau supărător (din fr. embêtant). Reprezintă un împrumut livresc sau o formă de jargon utilizată în trecut în vorbirea cultă a burgheziei ori în scrierile parodice pentru a descrie o situație inoportună ori un individ extrem de obositor.
• ambetare — Acțiunea de a ambeta și rezultatul ei; procesul sau faptul de a plictisi, sâcăi, enerva sau pisa pe cineva cu cerințe insistente ori discuții monotone (din fr. embêtement / ambeta). În sens comportamental și structural, reprezintă un substantiv de acțiune ce definește generarea unei stări de agasare sau disconfort psihic tranzitoriu într-un context social de modă veche.
• ambetat — Care a fost plictisit, sâcăit, enervat sau indispus de cineva prin solicitări repetate, discuții monotone ori comportamente agasante (din fr. embêté / ambeta). În sens structural și lingvistic, descrie starea de iritare ușoară, oboseală psihică sau plictiseală profundă a unui individ pus într-o postură socială sâcâitoare în registrele de epocă.