Dicționarul de Regionalisme și Graiuri Populare

• acieși — Variantă regională sau arhaică a adverbului de timp 'acuși' sau 'acușica', utilizată în graiurile locale din anumite zone rurale (în special în Moldova sau Transilvania) pentru a exprima ideea de 'imediat', 'îndată', 'peste foarte puțin timp' sau 'chiar în acest moment'. Reprezintă o modificare fonetică izolată, păstrată în texte dialectale sau în literatura de inspirație folclorică.
• aciiaș — Variantă regională sau arhaică pentru adverbul compus emfatic 'aicișa' sau 'aciși', utilizată în graiurile populare din anumite zone ale României pentru a indica cu precizie și emfază proximitatea spațială absolută, având sensul de 'exact în acest loc', 'chiar aici' sau 'aici în apropiere'. Este o formă întâlnită în special în textele dialectale și în culegerile de folclor regional.
• aciiși — Variantă regională sau arhaică pentru adverbul compus de loc 'aciși' ori 'aicișa', întrebuințată tradițional în graiurile rurale din anumite regiuni ale României pentru a indica cu o precizie absolută și emfază proximitatea spațială imediată, având înțelesul de 'exact aici' sau 'chiar în acest loc'. Forma reflectă fenomenele de palatalizare și adaptare vocalică specifice graiurilor bătrânești.
• ade — Formă interjecțională populară sau regională utilizată pentru a atrage atenția, a exprima o uimire ușoară, un îndemn ori pentru a întări o afirmație în dialogul informal. Este o variantă fonetică sau trunchiată corelată contextual cu alte elemente exclamative precum 'adevar', 'de', 'ia' sau 'aide', întâlnită cu precădere în graiurile din anumite zone ale țării.
• agică — Termen regional, arhaic sau de factură populară folosit în anumite zone rurale ori comunități tradiționale pentru a desemna o mătușă mai în vârstă, o bunică respectată sau o femeie din familie investită cu autoritate morală. În sens larg și familiar, cuvântul poate descrie o femeie înțeleaptă, o doică ori o sfătuitoare bătrână a comunității, păstrătoare a tradițiilor locale.
• aldovăni — Acțiunea populară de a aduna, a strânge sau a colecta daruri, alimente ori contribuții bănești de la membrii unei comunități rurale în cadrul unor obiceiuri tradiționale, ceremonii de nuntă sau colindat; prin extensie, a gospodări sau a agonisi resurse prin efort colectiv.
• aldovănit — Acțiunea tradițională de colectare a darurilor și contribuțiilor în cadrul comunităților rurale, sau starea bunurilor care au fost strânse prin acest obicei; ca substantiv neutru, desemnează perioada, ritualul sau rezultatul procesului de strângere a ofrandelor festive de la gospodari.
• aloghiță — Denumire populară arhaică și regională folosită pentru a descrie o plantă erbacee de dimensiuni mici sau o varietate de buruiană cu flori discrete. În lexiconul folcloric și în graiurile locale din anumite zone rurale, termenul este asociat metaforic cu noțiunea de fragilitate sau cu plante sălbatice care cresc spontan la marginea culturilor agricole, fără o valoare furajeră deosebită.
• arinar — Formă regională sau arhaică rară folosită în anumite graiuri locale pentru a desemna un loc plantat cu arini sau o pădure de arini; de asemenea, poate indica o persoană care se ocupă cu recoltarea ori prelucrarea scoarței și lemnului de arin.
• ariniște — Formă regională sau variantă fonetică rară întâlnită în graiurile carpatice pentru a desemna un ariniș, adică un loc umed sau o luncă inundabilă unde cresc în mod spontan arini.