Dicționarul de Termeni Biologici și Botanici

• alveat — Care este prevăzut cu alveole, care prezintă scobituri mici și adânci pe suprafața sa, asemănător unui fagure de miere; celulor, excavat structural. În botanică și zoologie, descrie un receptacul, o sămânță sau un înveliș organic a cărui textură este marcată de adâncituri geometrice regulate.
• aplanospor — Spor asexuat nemotil, lipsit de cili sau flageli, prevăzut cu un perete celular propriu și distinct de membrana celulei-mame în interiorul căreia s-a format. Acest tip structural de spor este caracteristic anumitor specii de alge verzi și ciuperci, fiind adaptat pentru supraviețuire și diseminare pasivă prin intermediul curenților de aer sau de apă, spre deosebire de zoosporii mobili.
• asci — Forma de plural a substantivului 'ască'; celule microscopice reproducătoare specifice ciupercilor din clasa Ascomycetes (ascomicete), având aspectul unor saci sau tuburi alungite. În interiorul acestor structuri celulare, în urma procesului de meioză urmat de mitoză, se formează ascosporii (de regulă opt), asiguri pentru diseminarea și perpetuarea speciei în mediul înconjurător.
• ascidiu — Organ foliar modificat structural în formă de urnă, cornet sau cupă, caracteristic anumitor specii de plante carnivore (cum ar fi cele din genul Nepenthes sau Sarracenia), utilizat pentru capturarea, reținerea și digerarea insectelor sau a altor mici organisme datorită unor enzime proteolitice secretate în interior. În sens morfologic secundar, termenul poate descrie orice anomalie foliară congenitală care produce o concavitate adâncă similară unui potir.
• azigospor — Spor cu perete gros format în mod atipic dintr-un singur gametangiu nefertilizat, fără fuziunea prealabilă a gametangilor omologi; reprezintă un zigospor rezultat prin partenogeneză la anumite ciuperci inferioare și alge, servind ca formă de rezistență în condiții de mediu nefavorabile.