Dicționarul de Termeni Lingvistici și Structuri Sintactice

• adversativă — Formă de gen feminin a adjectivului adversativ; utilizat substantivat pentru a desemna o propoziție coordonată adversativă sau o conjuncție din aceeași clasă semantică. În sintaxa frazei, conceptul definește structura izolată prin virgulă care introduce o nuanță de barieră logică sau contrastivă parțială față de propoziția principală sau regentă.
• apodosis — Propoziția principală sau regentă din structura unei fraze condiționale, care exprimă consecința, rezultatul ori efectul ce depinde de îndeplinirea condiției menționate; partea conclusivă a unui raționament ipotetic. În opoziție directă cu protasis (propoziția condițională sau premisa), apodosis aduce rezolvarea logică și gramaticală a întregului enunț.