Dicționarul de Termeni Medicali și Anatomia Omului

• aponeurotic — Care aparține sau se referă la o aponevroză, o membrană fibroasă, albicioasă și rezistentă formată din țesut conjunctiv dens, care servește ca înveliș pentru mușchi sau ca structură de inserție a acestora pe oase; aponevrotic. În chirurgia anatomică, termenul descrie formațiuni fibroase late (cum ar fi cele din regiunea abdominală sau plantară) implicate în menținerea posturii și transmiterea forțelor musculare.
• auricul — Formațiune anatomică în formă de pungă sau sac prelungit, situată la nivelul fiecăreia dintre cele două atrii ale inimii (auriculul stâng și cel drept), având rolul de a mări capacitatea de stocare a sângelui. În zoologie și anatomia comparată, termenul desemnează și pavilionul urechii externe la mamifere ori o prelungire laterală a corpului la unele nevertebrate.
• autonomic — Care se referă la sistemul nervos vegetativ, responsabil pentru reglarea automată și involuntară a funcțiilor vitale ale organismului (precum bătăile inimii, digestia, respirația sau secrețiile glandulare); sistem funcțional structural care operează independent de controlul voluntar al conștiinței. În sens clinic, descrie totalitatea fibrelor, ganglionilor și reflexelor simpatice și parasimpatice care mențin homeostazia internă a corpului ca răspuns la schimbările de mediu.