Dicționarul de Termeni Medicali și Patologici

• acrinie — Diminuare accentuată sau oprire completă, de natură patologică, a secreției unei glande endocrine sau exocrine. În context clinic, această disfuncție structurală severă duce la absența totală a fluidelor biologice esențiale (cum ar fi sucul gastric, saliva sau hormonii specifici), perturbând grav echilibrul homeostatic al organismului și necesitând tratament de substituție.
• adenalgie — Durere localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută independent sau ca simptom secundar în cadrul unor procese inflamatorii, infecțioase ori tumorale. Acest fenomen clinic se manifestă prin sensibilitate accentuată la palpare și disconfort structural persistent, necesitând investigații clinice pentru determinarea etiologiei exacte a afectării ganglionare.
• alcaloză — Perturbare a echilibrului acido-bazic din organism, caracterizată prin creșterea pH-ului plasmatic peste valoarea normală de 7,45, ca urmare a acumulării de substanțe alkaline (baze) sau a pierderii excesive de acizi. Poate fi de natură metabolică (provocată de vărsături severe sau ingestie de bicarbonat) ori respiratorie (cauzată de hiperventilație).
• algonevroză — Afecțiune neurovegetativă și reumatologică complexă caracterizată prin manifestarea cronică și severă a durerii, edem local, rigiditate articulară progresivă și tulburări trofice ori vasomotorii severe ale extremităților membrelor; algodistrofie. Boala este declanșată frecvent de traume, fracturi sau imobilizări ghipsate, reprezentând un răspuns neurologic disfuncțional al sistemului nervos simpatic la nivelul țesuturilor periferice.
• anaciditate — Absența patologică sau totală a acidului clorhidric din secreția sucului gastric, instalată structural la nivelul mucoasei stomacului. Acest fenomen clinic, adesea corelat cu atrofia severă a glandelor gastrice sau cu anemia pernicioasă, perturbă grav procesul normal de digestie al proteinelor și favorizează dezvoltarea unor flore bacteriene anormale în tractul digestiv superior.
• ascitic — Care aparține ascitei, privitor la ascită sau care este provocat de aceasta; fluid patologic acumulat în cavitatea peritoneală. În sens clinic, descrie o stare sau un efluent extras din abdomenul unui pacient, caracteristic unor afecțiuni severe precum ciroza hepatică, insuficiența cardiacă congestivă sau neoplasmele peritoneale.