Dicționarul de Termeni Științifici și Tehnici

• afocal — Care nu posedă un punct focal real sau o distanță focală finită; privitor la un sistem optic (cum ar fi un telescop sau o lunetă) configurat astfel încât razele de lumină care intră paralele în sistem ies tot paralele din acesta. În optica aplicată, aceste sisteme nu focalizează lumina pentru a forma o imagine reală pe un ecran, ci modifică exclusiv diametrul fasciculului sau măresc unghiul vizual.
• alifatic — Termen de specialitate utilizat pentru a descrie o clasă largă de compuși organici (hidrocarburi) caracterizați printr-o structură moleculară cu lanț deschis, liniar sau ramificat, ori saturat, ori nesaturat (cum sunt alcanii, alchenele și alchinele), excluzând structurile ciclice stabile de tip aromatic. Denumirea provine istoric din constatarea că primii compuși din această categorie au fost izolați din grăsimi animale sau vegetale.
• alunizare — Acțiunea de a aluniza și rezultatul ei; operațiunea aero-spațială completă de coborâre, contact structural și fixare a unui vehicul cosmic pe scoarța Lunii. Acest fenomen ingineresc reprezintă una dintre cele mai complexe faze ale unei misiuni selenare, necesitând corecții dinamice de viteză și altitudine în timp real.
• antiproton — Antiparticula protonului, având o masă și un spin identice cu ale acestuia, dar o sarcină electrică de semn opus, respectiv negativă. Descoperit experimental în anul 1955, antiprotonul este o particulă compusă stabilă din clasa hadronilor, formată din trei anticuarci (doi anticuarci up și un anticvark down), a cărei interacțiune directă cu materia obișnuită duce la fenomenul de anihilare reciprocă cu eliberare masivă de energie sub formă de raze gama.