Dicționarul Istoric al Limbii Române

• abzicere — Acțiunea de a abzice și rezultatul ei; infirmare, retractare sau respingere formală a unei hotărâri, declarații ori pretenții juridice. Folosit în trecut ca echivalent arhaic pentru noțiunea modernă de dezavuare sau anulare formală a unui act juridic ori ecleziastic.
• aplaus — Formă etimologică veche sau variantă grafică directă pentru substantivul neutru 'aplaos'; reprezintă actul fizic și manifestarea publică de a bate din palme ca semn de stimă, reverență ori aprobare profundă. Această formă structurală reflectă împrumutul direct din limba latină savantă sau din limbile germanice în perioadele de modernizare timpurie a lexicului academic românesc.