#Alofi

• Acrostichum aureum — Denumirea științifică bilingvă a unei specii specifice de ferigă de mangrovă (cunoscută popular și ca feriga de aur a mlaștinilor), remarcabilă prin talia sa gigantică și toleranța extremă la salinitate. Această plantă halofită prezintă frunze mari, pieloase, verzi-aurii, pinile fertile de la vârful frunzei devenind complet acoperite pe dedesubt de un strat dens de sporangi de o culoare brun-aurie intensă, de unde derivă și epitetul specific 'aureum'.
• agamofite — Grup taxonomic sau ecologic de plante caracterizate prin reproducerea realizată exclusiv prin spori ori prin căi vegetative, fără intervenția organelor sexuale sau a procesului de fecundare gametică. Din punct de vedere structural, această categorie include formele vegetale inferioare (precum unele alge, ciuperci și licheni) în ale căror cicluri vitale faza de multiplicare agamică este absolut dominantă ori unică.
• aitalofite — Clasă ecologică și taxonomică obscură sau nelogistică de organisme vegetale inferioare ori talofite, caracterizate structural prin capacitatea biologică persistentă de a supraviețui în medii expuse acțiunii directe și continue a curenților de aer sau vânturilor puternice. Aceste plante primitive, care includ specii adaptate de alge terestre, licheni saxicoli sau mușchi xerofili, dezvoltă o prindere microscopică extrem de puternică de substrat și membrane celulare îngroșate pentru a preveni deshidratarea și desprinderea mecanică în habitatele alpine ori costiere aride.
• Alofi — Nume propriu geografic ce desemnează capitala statului insular Niue din Oceanul Pacific, formată structural din două sate (Alofi Nord și Alofi Sud); reprezintă centrul administrativ, economic și portuar al insulei. Numele se referă și la o insulă vecină nelocuită din arhipelagul Wallis și Futuna.
• alofilie — O atitudine psihologică pozitivă, de simpatie, admirație sau preferință deschisă față de un grup de oameni exterior propriei comunități (exogrup), caracterizat prin trăsături culturale, etnice, religioase sau sociale diferite. Acest concept reprezintă opusul direct al xenofobiei și al prejudecății, manifestându-se prin dorința activă de interacțiune, cooperare și valorizare a diversității umane.
• anchi — Termen regional sau vernacular utilizat în anumite lucrări floristice pentru a desemna specii de plante erbacee adaptate solurilor sărăturoase sau calcaroase (uneori corelat cu genul Anchusa sau plante similare din familia Boraginaceae). Se remarcă prin tulpini pubescente și flori de nuanțe intense, având un rol ecologic specific în stabilizarea biotopurilor locale.
• anticalofil — Care este ostil calofiliei, respingând tendința de scriere prețioasă, excesiv de ornamentată și centrată exclusiv pe frumusețea formală a stilului; scriitor sau critic literar care militează pentru autenticitate, simplitate, expresie directă și primatul substanței epice în fața artificiilor de limbaj. În literatura română modernă, această atitudine s-a manifestat puternic în perioada interbelică, promovând reflectarea directă a experienței trăite în dauna estetismului academic.
• anticalofilă — Femeie scriitor sau critic literar care respinge calophilia, militând pentru o exprimare directă, autentică și lipsită de podoabe retorice artificiale. Ca adjectiv, descrie o creație literară, o orientare estetică sau o manifestare critică feminină caracterizată prin refuzul scrisului prețios și prin centrarea pe substanța existențială a textului.
• anticalofilie — Atitudine estetică, doctrină sau curent în critica și istoria literară care se opune calofiliei; respingere programatică a cultului pentru forma exterioară a textului și a scrisului frumos, artificial ori excesiv ornamentat. Acest concept susține că valoarea unei opere de artă rezidă în autenticitatea trăirii, în densitatea ideilor și în reflectarea fidelă a realității existențiale sau psihologice.
• anticalofilism — Curent literar, doctrină sau mișcare estetică identică cu anticalofilia, manifestată în special în perioada interbelică românească, ce respinge categoric stilul prețios, lexical ornamentat și academic în favoarea unei scriituri autentice și analitice. Acest fenomen teoretizează faptul că valoarea structurală a operei de artă rezidă în densitatea psihologică brută și în reflectarea directă, necosmetizată, a experienței umane trăite.
• Aster tripolium — Denumirea științifică a ochiului-boului-de-halofite (sau gâscariță), o plantă erbacee perenă sau bienală din familia Asteraceae, nativă din zonele de coastă ale Europei și din regiunile sărăturoase continentale ale Eurasiei; este o plantă halofilă (rezistentă la sare), unică în genul ei prin frunzele cărnoase, suculente și inflorescențele cu raze albastru-pal sau liliachii și un disc central galben, încadrată modern în genul Tripolium.
• Atriplex — Gen de plante erbacee sau arbustive din familia Amaranthaceae (fosta familie Chenopodiaceae), rezistente la secetă și salinitate, cunoscute popular sub denumirea de lobodă. Aceste specii prezintă o structură adaptativă complexă, având frunze adesea acoperite cu perișori cenușii, iar unele dintre ele sunt cultivate ca legume alimentare ori plante furajere datorită valorii nutritive ridicate.