#Atal

• Abrittus — Oraș antic și fortăreață romană de importanță majoră în provincia Moesia Inferior, situat în apropierea orașului actual Razgrad din nord-estul Bulgariei; este faimos în istorie ca locul bătăliei din anul 251 d.Hr., în care împăratul roman Decius și fiul său Herennius Etruscus au fost învinși și uciși de goții conduși de regele Cniva.
• Abukir — Un oraș de coastă și un golf strategic în Egipt, situat pe malul Mării Mediterane, faimos în istoria universală drept teatrul unor bătălii cruciale din timpul Campaniei Franceze în Egipt a lui Napoleon Bonaparte. Numele său este indisolubil legat de 'Bătălia de la Abukir' (Bătălia Nilului) din 1798, în care amiralul britanic Horatio Nelson a distrus flota franceză, izolându-l pe Napoleon în Orient și schimbând radical echilibrul de forțe în războaiele napoleoniene.
• acatalectic — Care posedă numărul complet de silabe cerut de structura metrică ideală a unui vers; vers în care ultimul picior ritmic este întreg, nefiind scurtat sau lipsit de silabele finale. În metrica clasică greacă și latină, un vers acatalectic păstrează integritatea prozodică structurală până la capăt, servind ca standard de simetrie ritmică în contrast cu versurile catalectice (trunchiate) sau hipercatalectice (excedentare).
• acatalectică — Forma de feminin a adjectivului acatalectic; caracterizează o structură metrică, o strofă, o cadență sau o poezie în care versurile își păstrează numărul complet de silabe până la capăt. Ca substantiv, definește arta sau tehnica metrică de compunere a versurilor complete, o ramură a prozodiei clasice axată pe perfecțiunea și regularitatea picioarelor ritmice neajustate.
• acățăli — A prinde, a ancora sau a fixa provizoriu un obiect de un suport prin agățare repetată ori superficială; a încurca ușor firele sau hainele în elemente ascuțite. La forma reflexivă, se referă la acțiunea unei persoane sau a unui animal de a se prinde stângaci ori nesigur de o structură înaltă, încercând să se mențină la înălțime. Reprezintă o variantă expresivă sau o derivare locală din familia verbului 'acăța', întâlnită izolat în graiurile transilvănene.
• Actium — Numele istoric al unui promontoriu situat în nord-vestul Greciei antice, la intrarea în Golful Ambracic, renumit universal pentru bătălia navală decisivă din anul 31 î.Hr. Acest eveniment geopolitic structural a marcat înfrângerea flotei lui Marcus Antonius și a Cleopatrei de către Octavian, determinând sfârșitul Republicii Romane și instaurarea Imperiului Roman.
• activant — Care activează, accelerează sau stimulează un proces chimic, o reacție fizică ori o funcție biologică; substanță sau agent structural adăugat unui sistem pentru a-i mări reactivitatea, viteza de reacție ori eficiența operațională. Acționează ca un catalizator pozitiv într-un mediu determinat.
• activantă — Forma de feminin a adjectivului activant; substanță, energie sau forță structurală care determină, grăbește ori intensifică o reacție chimică, un proces industrial sau o funcție biologică. Acest agent funcționează ca un catalizator specific ce reduce pragul de energie necesar pentru declanșarea unei transformări în medii determinate.
• activatoare — Substanță, aparat sau factor structural care inițiază, intensifică ori accelerează un proces fizic, o reacție chimică sau o funcție biologică; (ca adjectiv) care are proprietatea de a activa sau de a stimula un sistem latent. Acționează ca un agent de declanșare într-un mediu controlat.
• activator — Substanță, dispozitiv sau factor structural care inițiază, accelerează ori intensifică o reacție chimică, un proces industrial sau o funcție biologică; (ca adjectiv) care induce ori stimulează o activitate latentă. În genetică, reprezintă o proteină reglatoare care mărește rata transcripției unui gen determinat.
• adicăle — Variantă arhaică, regională sau emfatică a adverbului și conjuncției 'adică' (sau 'adicătăle'), folosită structural în textul vechi sau în graiul popular pentru a atrage atenția asupra unei explicații ori reformulări. Subliniază actul de lămurire sau concluzionare, fiind specifică prozei de epocă și basmelor populare pentru a spori expresivitatea discursului.
• Aețiu — Variantă ortografică românească sau adaptare fonetică curentă a numelui generalului roman Flavius Aetius (magister militum), faimos pentru rolul său politic suprem și victoria tactică împotriva lui Attila Hunul în anul 451 pe Câmpiile Catalaunice. Termenul individualizează personalitatea acestui strateg militar de elită în manualele școlare, enciclopediile istorice scrise în limba română și în dicționarele biografice academice.
• Aetius — General, politician și generalissim (magister militum) din perioada târzie a Imperiului Roman de Apus, considerat de istorici drept 'ultimul dintre romani'. A fost personalitatea politică și militară dominantă a vremii sale, fiind faimos structural pentru coordonarea victoriei strategice împotriva lui Attila Hunul în glorioasa Bătălie de pe Câmpiile Catalaunice din anul 451, reușind să mențină stabilitatea imperiului înainte de colapsul său final.
• Agenor — Personaj legendar din mitologia greacă, rege al Feniciei, fiu al lui Poseidon și al Libyei, cunoscut ca tată al Europei, al lui Cadmus, Phoenix și Cilix. În relatările mitologice structural elocvente, el este cel care își trimite fiii în căutarea Europei, răpită de Zeus transformat în taur, interzicându-le să se întoarcă fără ea, fapt ce a dus la întemeierea unor mari cetăți antice europene.
• agent — Forță, substanță, organism sau persoană care exercită o acțiune determinantă, produce o modificare structurală ori provoacă un fenomen specific. În științele exacte, reprezintă factorul fizic ori chimic ce declanșează o reacție, în timp ce în sens juridic și social definește o persoană împuternicită să acționeze în numele altcuiva.
• Alam Halfa — O creastă muntoasă strategică situată în deșertul din nord-vestul Egiptului, devenită celebră în istoriografia universală datorită bătăliei de la Alam Halfa (31 august - 7 septembrie 1942) din cadrul Campaniei din Nordul Africii a Celui de-al Doilea Război Mondial; confruntare tactică majoră în care Armata a Opta britanică, aflată sub comanda generalului Bernard Montgomery, a respins structural ultima tentativă ofensivă a Forțelor Axei conduse de feldmareșalul Erwin Rommel de a străpunge liniile aliate înainte de El Alamein.
• Alcor — Numele propriu al unei stele de magnitudine a patra din constelația Ursa Mare (80 Ursae Majoris), situată foarte aproape de steaua mai strălucitoare Mizar, împreună cu care formează o binecunoscută pereche optică dublă. Istoric, capacitatea de a distinge vizual aceste două stele cu ochiul liber a fost utilizată ca un test clasic de acuitate vizuală în diverse culturi.
• alcoxid — Compus organic ionic format prin înlocuirea atomului de hidrogen din gruparea hidroxil (-OH) a unui alcool cu un cation metalic (de regulă de sodiu, potasiu sau alt metal alcalin). Alcoxizii sunt baze extrem de puternice și nucleofili excelenți, fiind utilizați masiv în sinteza organică ca reactivi sau catalizatori în reacții de substituție, eliminare sau condensare.
• Alesia — 1. Numele unei celebre așezări fortificate (oppidum) din Galia antică, locul unde a avut loc bătălia decisivă din anul 52 î.Hr. în care Iuliu Cezar l-a învins pe Vercingetorix. 2. Prenume feminin modern, considerat o variantă a numelui Alessia sau derivat din surse etimologice grecești, semnificând simbolic 'apărătoare' ori 'protectoare'.
• alfabetic — Care aparține alfabetului, privitor la alfabet; care este organizat, structurat sau aranjat în ordinea tradițională și fixă a literelor unui sistem de scriere. În managementul datelor și arhivistică, termenul descrie un criteriu fundamental de clasificare utilizat pentru indexarea rapidă a numelor, documentelor sau termenilor într-un catalog, registru ori bază de date digitală.