#Bala

• Abidjan — Cel mai mare oraș și centrul economic principal al Coastei de Fildeș (Côte d'Ivoire). În domeniul epidemiologiei globale și al medicinei tropicale, orașul reprezintă un hub crucial de cercetare clinică în Africa de Vest, găzduind centre specializate (precum Institutul Pasteur din Côte d'Ivoire) destinate monitorizării, studierii și combaterii unor maladii infecțioase majore precum febra galbenă, malaria endemică, HIV/SIDA și febrele hemoragice africane.
• abumarkub — Denumirea populară internațională, de origine arabă, a pasării pantof (Balaeniceps rex), o pasăre pelecaniformă de talie mare, cu un aspect preistoric unic, endemică în mlaștinile din estul și centrul Africii tropicale. Caracterizată printr-un cioc masiv, lat și curbat în formă de sabot, folosit pentru capturarea peștilor mari și a târâtoarelor din mâl, această pasăre solitară este renumită pentru nemișcarea sa absolută în timpul vânătorii și pentru comportamentul său extrem de teritorial.
• acropostită — Proces patologic inflamator, acut sau cronic, localizat strict la nivelul prepuțului (învelișul cutanat distal al penisului). Această afecțiune urologică structurală este provocată cel mai adesea de infecții bacteriene, fungice (cum ar fi candidoza) ori virale, igienă locală deficitară, iritații chimice sau traumatisme mecanice, manifestându-se clinic prin edem pronunțat, eritem (roșeață), dureri intense, prurit și secreții anormale, fiind strâns corelată sau coexistând frecvent cu balanita (inflamația glandului), formând tabloul clinic cunoscut ca balanopostită.
• adulmec — Forma de persoana I singular a indicativului prezent și a conjunctivului prezent pentru verbul tranzitiv și intranzitiv 'a adulmeca'. Exprimă acțiunea proprie a vorbitorului de a percepe un miros, de a lua urma unui element sau, în sens figurat, de a bănui, a intui, a scruta ori a investiga o situație ascunsă, un pericol sau o oportunitate pe baza flerului și a unor indicii subtile.
• adurmec — O formă regională rară sau variantă fonetică alterată rurală pentru persoana I singular a indicativului prezent și a conjunctivului prezent a verbului tranzitiv a adulmeca. Exprimă acțiunea proprie a vorbitorului de a percepe un miros, de a lua urma unui element sau, în sens figurat, de a bănui, a intui ori a scruta o situație ascunsă prin intermediul flerului, fiind o formă influențată acustic de radicalul verbului a adormi în anumite graiuri vestice.
• agâmbală — Unealtă rudimentară de gospodărie, formată dintr-o prăjină lungă de lemn terminată cu un cârlig metalic sau o ramificație îndoită, utilizată în mediul rural pentru a trage, a agăța sau a coborî obiecte la care nu se poate ajunge direct (cum ar fi crengile uscate din copaci, gălețile blocate în fântână ori fânul din căpițe); în sens figurat și peiorativ, termenul poate descrie o persoană foarte înaltă, slabă și deșelată, cu un mers deformat sau neîndemânatic.
• agasi — Membru al unui grup etnic sau al unei comunități tribale tradiționale din regiunile vest-africane, recunoscut istoric pentru structura sa socială bine definită și dialectul propriu; prin extensie, idiomul sau limba vorbită de această comunitate. Din punct de vedere structural, termenul este utilizat în studiile antropologice de specialitate pentru a descrie dinamica culturală, credințele animiste ancestrale și organizarea ierarhică specifică populațiilor din zona de coastă a Africii de Vest.
• agnus-castus — Denumirea științifică și uzuală a arbustului Vitex agnus-castus (cunoscut popular ca lemnul-lui-Avram), originar din regiunea mediteraneeană; produce flori liliachii și fructe mici, negre, utilizate extensiv în medicina naturistă pentru reglarea dezechilibrelor hormonale feminine, în special pentru ameliorarea simptomelor sindromului premenstrual și reglarea ciclului menstrual. Termenul provine din superstițiile medievale conform cărora planta ajuta la menținerea castității și la inhibarea libidoului.
• agresa — A ataca pe cineva în mod premeditat sau spontan, recurgând la violență fizică, amenințări verbale, presiune psihologică sau insulte cu scopul de a-i provoca o vătămare, de a-l intimida ori de a-i încălca demnitatea și integritatea personală. În sens larg, acțiunea definește orice comportament ostil sau intruziv care periclitează siguranța unei ființe umane ori a unui grup.
• agrobiocenoză — Comunitate biotică dintr-un ecosistem agricol (agroecosistem), creată și controlată parțial de om, compusă din plantele cultivate, buruieni, insecte dăunătoare sau utile, microorganisme din sol și animale asociate. Spre deosebire de o biocenoză naturală, aceasta are o stabilitate structurală redusă, o diversitate genetică limitată și necesită un aport constant de energie externă.
• aiduc — Variantă fonetică regională sau arhaică (întâlnită în unele graiuri periferice sau în transcrierile timpurii ale textelor folclorice) pentru cuvântul haiduc; răzvrătit înarmat care părăsea comunitatea și se refugia în păduri pentru a lupta împotriva asupririi boierești sau străine, devenind un simbol al libertății rurale.
• Akebia — Gen de plante agățătoare lemnoase, originare din Asia de Est (Japonia, China și Coreea), aparținând familiei Lardizabalaceae; prin extensie, specia Akebia quinata, cunoscută popular sub numele de 'viță de ciocolată' datorită parfumului exotic, dulceag, asemănător vaniliei sau ciocolatei, emanat de florile sale purpurii. Această plantă ornamentală robustă prezintă o structură flexibilă cu frunze palmate și produce fructe alungite, comestibile, cu pulpe gelatinoase, fiind intens utilizată în designul peisagistic modern pentru decorarea pergolelor și a gardurilor.
• Akebia quinata — Specie tip de plantă agățătoare lemnoasă și viguroasă, originară din pădurile umbroase ale Japoniei, Chinei și Coreei, aparținând familiei Lardizabalaceae; este recunoscută internațional sub denumirea populară de 'viță de ciocolată' datorită parfumului exotic, dulceag și intens cu note de cacao emanat de florile sale primăvăratice purpurii. Din punct de vedere structural, planta se remarcă prin frunzișul său palmat-compus alcătuit din exact cinci foliole ovale, verzi-albăstrui, și prin capacitatea de a dezvolta tulpini flexibile care se încolăcesc rapid pe suporturi, producând la finele verii fructe mari, bace alungite de culoare violet-pal cu o pulpe gelatinoasă comestibilă și dulce.
• Akebia trifoliata — Specie de plantă agățătoare foioasă și lemnoasă, înrudită strâns cu vița de ciocolată, originară din regiunile muntoase și împădurite ale Asiei de Est; se individualizează structural prin frunzișul său compus format din exact trei foliole mari, cu margini ușor ondulate sau lobate, și prin scoarța tulpinilor cu o textură mai aspră și mai întunecată. Florile sale unisexuate au o nuanță profundă de violet-închis, aproape negru, iar bacele mari rezultate toamna au un aspect exotic de păstaie crăpată, adăpostind semințe negre cufundate într-o pulpe gelatinoasă dulce, apreciată atât în horticultura ornamentală, cât și ca delicatesă locală.
• ala-bala — Formulă ritmică, interjecție ritmată sau cuvânt lipsit de sens lexical propriu utilizat structural ca incantație de numărătoare în jocurile tradiționale de copii din spațiul românesc (ex: 'Ala-bala, portocala'); prin extensie, substantiv feminin colocvial (sau locuțiune substantivală) folosit peiorativ pentru a descrie o discuție inutilă, o înșiruire de argumente neserioase, vorbe goale, fleacuri ori o acțiune haotică, lipsită de rigurozitate și substanță logică.
• alabalâc — Termen expresiv utilizat în trecut în limbajul familiar sau în anumite graiuri regionale pentru a descrie o stare de confuzie, agitație zgomotoasă, tărăboi, dezordine organizată sau un amestec haotic de lucruri și acțiuni făcute fără nicio noimă; prin extensie, o situație complicată, neserioasă sau o discuție lungă și inutilă (polologhie). Acest cuvânt reflectă tendințele de asimilare a sufixelor turcești de tip '-lâc' aplicate peste rădăcini onomatopeice ori structuri ritmice populare (precum 'ala-bala'), având un rol strict peiorativ în taxarea lipsei de rigoare.
• Albala — Numele unei localități din Spania sau element constitutiv al unor denumiri geografice internaționale și nume de familie de origine spaniolă (Albalá). Scris cu majusculă, substantivul individualizează o comunitate municipală specifică din provincia Cáceres, comunitatea autonomă Extremadura, recunoscută pentru peisajele sale rurale și patrimoniul istoric local.
• albinet — Care are părul de o culoare blondă-deschisă, galben-aurie sau castaniu-pală; persoană blondă sau bălăie; care tinde ușor spre alb; albicios. În trecut, termenul era utilizat metaforic sau descriptiv pentru a caracteriza trăsăturile fizice deschise ale unor persoane.
• albinioară — Formă diminutivală poetică pentru albină; albină mică și delicată; utilizată în baladele populare și în literatura cultă pentru a evoca imaginea insectei melifere într-un context estetic sau plin de duioșie.
• alboi — Care tinde spre alb sau are un colorit destul de alb; albicios; animal (cal, bou sau berbec) care are blana ori părul complet albe; poreclă populară sau regională atribuită persoanelor cu părul blond ori bălai.