#Hercule

• Abyla — Denumirea clasică, de origine feniciană, atribuită în antichitatea greco-romană promontoriului muntos din nordul Africii (identificat astăzi cu muntele Hacho sau Jebel Musa din apropierea enclavei Ceuta). Împreună cu muntele Calpe (Gibraltar) de pe malul opus, european, forma ansamblul legendar cunoscut sub numele de 'Coloanele lui Hercule', punct ce marca în mentalul colectiv antic limita extremă a lumii cunoscute și navigabile.
• Ahelou — Numele celui mai mare și mai important râu din Grecia antică, personificat în mitologie ca zeul suprem al tuturor apelor curgătoare și fiul cel mai vârstnic al titanilor Oceanu și Tetis. În legende, acesta era o divinitate fluvială puternică, capabilă să își schimbe forma în taur sau șarpe, faimoasă pentru lupta sa cu Hercule pentru mâna Deianirei, în timpul căreia eroul i-a smuls un corn, transformat ulterior în Cornul Abundenței.
• Alcides — Denumirea originală grecească (Alkeides) și patronimul eroului mitologic Heracles (Hercule), atribuit acestuia în tinerețe în onoarea bunicului său, Alceu, regele mironian. Numele este legat etimologic de radicalul grecesc 'alke', care înseamnă forță, putere sau protecție, simbolizând vigoarea fizică excepțională și menirea de protector a acestui semizeu în legendele antichității.
• alcioneu — Forma românească a numelui Alcyoneus (Alkyoneus), cel mai mare și mai puternic dintre giganții din mitologia greacă, născut din Gaia (Pământul) și picăturile de sânge ale lui Uranus. Era nemuritor atât timp cât lupta pe pământul său natal, Pallene, fiind în cele din urmă învins de Heracles, care l-a târât în afara granițelor țării sale la sfatul zeiței Athena pentru a-l putea străpunge cu săgețile.
• Alcmena — Eroină din mitologia greacă, fiica regelui Electryon din Micene, soția lui Amfitrion și mama legendarului semizeu Heracles (Hercule). Conform legendei, Zeus s-a îndrăgostit de ea și a luat chipul soțului ei pentru a o seduce în timp ce acesta era plecat la război, prelungind noaptea de dragoste; Alcmena reprezintă simbolul demnității materne în fața geloziei Herei, figura sa fiind ecranizată și transpusă în numeroase piese de teatru clasice.
• alcumena — Variantă fonetică arhaică sau regională utilizată în textele vechi românești pentru Alcmene, personaj din mitologia greacă, soția lui Amphitryon și mama eroului Heracles (Hercule). În sens extins și contextual, termenul poate face trimitere la reprezentări literare timpurii sau la denumiri populare ale unor corpuri cerești inspirate din legendele antichității.
• Alfeu — Nume propriu cu valențe multiple: 1. Cel mai lung râu din peninsula Peloponez (Grecia), strâns legat de legenda curățării grajdurilor lui Augias de către Hercule. 2. Zeul fluvial asociat acestui râu în mitologie, îndrăgostit de nimfa Arethusa. 3. Personaj biblic din Noul Testament, menționat ca tatăl apostolilor Iacob și Levi (Matei). Termenul poartă o încărcătură istorică și simbolică profundă, evocând ideea de flux continuu sau de purificare spirituală prin apă.
• alpheus — Denumire sau variantă onomastică latină pentru Alfeu; personaj mitologic reprezentând zeul fluviului omonim din Peloponez, celebru în legende pentru iubirea sa față de nimfa Arethusa. În geografie, desemnează râul Alfeios (cel mai lung din Peloponez, Grecia), utilizat istoric în mitul curățării grajdurilor lui Augias de către Hercule; în zoologie (taxonomie), reprezintă un gen de raci-plesnitori (familia Alpheidae) caracterizați printr-un clește asimetric uriaș.
• Amazoane — Denumire atribuită în mitologia greacă unui popor legendar compus exclusiv din femei războinice, faimoase pentru curajul, independența lor totală față de bărbați și abilitățile excepționale de călărețe și arcașe, localizat istoric pe malurile Mării Negre ori în Asia Mică. În sens figurat sau cultural, termenul desemnează un grup de femei puternice, hotărâte, atlete sau participante active la competiții de echitație.
• Amazone — Denumire atribuită în mitologia greacă unui popor legendar compus exclusiv din femei războinice, faimoase pentru curajul, independența lor totală față de bărbați și abilitățile excepționale de călărețe și arcașe, localizat istoric pe malurile Mării Negre ori în Asia Mică. În sens figurat sau cultural, termenul desemnează un grup de femei puternice, hotărâte, atlete sau participante active la competiții de echitație.
• amfitrioniadul — Formă articulată (sau derivat poetic rar) ce trimite la descendența sau ciclul mitologic al lui Amfitrion; în sens livresc, termenul poate evoca patronimul folosit pentru a desemna un fiu sau un descendent direct al lui Amfitrion (cum era numit uneori Hercule / Heracles în poemele epice antice) ori ansamblul scrierilor dramatice inspirate de faimoasa confuzie de identitate din jurul acestui personaj.
• amphitryoniades — Nume patronimic rar de origine elenă atribuit legendarului erou Heracles (Hercule), derivat din numele tatălui său pământean adoptiv, regele Amphitryon, deoarece mama sa, Alcmena, era căsătorită cu acesta în momentul conceperii divine a eroului de către Zeus; termenul este utilizat în poezia epică și în textele clasice grecești și latine (precum operele lui Ovidiu sau Virgiliu) ca o formulă solemnă de adresare sau identificare structurală a descendenței eroului.
• antaeus — Numele propriu al unui uriaș mitologic din mitologia greacă (Antaeu), fiu al lui Poseidon și al Gaiei, faimos pentru faptul că își trăgea forța structurală invincibilă din contactul direct cu pământul (mama sa). În sens figurat și literar, termenul servește ca metaforă pentru condiția umană sau artistică ce își găsește resursele vitale de regenerare prin reîntoarcerea la origini, la natură ori la valorile fundamentale ale solului natal.
• Aralia spinosa — Denumirea științifică binominală a bastonului lui Hercule (Hercules' club), un arbust mare sau arbore de dimensiuni mici, foios, din familia Araliaceae, nativ din estul Statelor Unite. Este recunoscut în botanică prin tulpini și ramificații acoperite cu ghimpi foarte ascuțiți, frunze dublu compuse uriașe (printre cele mai mari din flora Americii de Nord) și inflorescențe terminale masive sub formă de panicule albe, urmate de bace purpurii închise iubite de păsări.
• Augeas — Numele unui rege legendar al Elidei în mitologia greacă, faimos pentru grajdurile sale uriașe care adăposteau mii de vite și care nu mai fuseseră curățate de peste treizeci de ani. Curățarea acestor grajduri într-o singură zi, prin devierea cursurilor râurilor Alfeu și Peneu, a constituit una dintre cele douăsprezece munci legendare impuse eroului Hercule (Heracles).
• Augias — Variantă ortografică secundară și mai puțin frecventă pentru numele regelui mitologic 'Augeas' (stăpânul legendarelor grajduri curățate de Hercule într-o singură zi). Deși în textele literare românești mai vechi și în unele traduceri din secolul al XIX-lea se folosea preponderent această formă, standardul enciclopedic modern recomandă utilizarea variantei Augeas pentru conformitate lingvistică.