#abator

• abator — Unitate industrială specializată, dotată cu instalații adecvate pentru sacrificarea animalelor, prelucrarea cărnii și controlul veterinar al carcaselor. În igiena publică și epidemiologie, abatorul reprezintă un punct critic de control sanitar, fiind reglementat strict pentru prevenirea epidemiilor de trichineloză, salmoneloză, antrax sau encefalopatie spongiformă bovină (boala vacii nebune) și pentru eliminarea deșeurilor biologice.
• abatoriu — Termen arhaic utilizat ca adjectiv pentru a descrie tot ceea ce aparține, este legat de sau provine de la un abator ori dintr-un spațiu de sacrificare a animalelor. În vechile regulamente sanitare și manuale de igienă din secolul al XIX-lea, se folosea pentru a defini normele, reziduurile sau taxele aferente activităților de tăiere a vitelor.
• abatoriza — A sacrifica animale în mod industrial într-un abator autorizat, respectând fluxurile tehnologice și etapele de inspecție medicală. În epidemiologia veterinară și managementul crizelor biologice, acțiunea de a abatoriza (sau a trimite la abatorizare de urgență) este o măsură radicală aplicată efectivelor de animale bănuite de coabitare cu vectori infecțioși, destinată stăpânirii focarelor de zoonoze înainte de răspândirea lor la om.
• abatorizare — Operațiunea industrială de sacrificare și procesare a animalelor în abator, desfășurată sub controlul strict al medicilor veterinari. În managementul sănătății publice, abatorizarea reprezintă un filtru epidemiologic crucial pentru identificarea bolilor transmisibile la om (paraziți, bacterii, prioni) și garantarea inocuității alimentelor introduse pe piață.
• abatorizat — Care a fost supus procesului de sacrificare și procesare într-un abator autorizat; carcasă sau carne care a trecut prin etapele de inspecție veterinară ante-mortem și post-mortem, fiind declarată aptă pentru consumul uman.
• asoma — A desensibiliza sau a priva un animal în mod temporar de cunoștință prin metode mecanice, electrice ori chimice, înainte de sacrificare; acest procedeu tehnic obligatoriu este conceput structural pentru a suprima complet reflexele de durere și a asigura un abatorizat umanitar, în conformitate cu normele europene de bunăstare a animalelor.
• asomant — Care determină sau produce asomarea; (ca substantiv neutru) substanță chimică, amestec de gaze ori agent anestezic utilizat în mediul industrial sau clinic pentru a induce rapid starea de inconștiență temporară și insensibilitate structurală la durere în cazul animalelor.
• asomare — Acțiunea de a asoma și rezultatul ei; procedeu tehnic sau medical prin care un animal este adus rapid în stare de inconștiență și insensibilitate, prin metode mecanice, electrice ori chimice, înainte de sacrificare, cu scopul de a elimina durerea și suferința fizică; în sens extins, poate descrie starea de amorțire pronunțată, uluire sau pierdere temporară a simțurilor din cauza unui șoc puternic ori a administrării de substanțe anestezice.
• asomat — Care a fost supus procesului de asomare; animal adus în stare de inconștiență, amorțire profundă sau insensibilitate fizică temporară prin metode tehnice înainte de a fi sacrificat; în sens figurat, descrie o persoană complet năucită, uluită, zăpăcită ori aflată într-o stare de somnolență severă din cauza unui șoc emoțional ori fizic.
• asomator — Aparat, dispozitiv mecanic ori instalație electrică industrială utilizată în abatoare pentru inducerea stării de inconștiență temporară la animale înainte de sacrificare; (ca adjectiv) care provoacă asomarea, capabil să suprime structural reflexele nervoase de durere prin aplicarea unui șoc calibrat.