#afectiv

• aicica — Formă regională sau familiară amplificată a adverbului de loc 'aici', întâlnită cu precădere în graiurile din sudul țării; indică cu precizie și emfază o proximitate spațială directă. Utilizarea sufixului de întărire adaugă nuanțe afective sau de focalizare intensă în comunicarea orală.
• albinică — Diminutiv afectiv pentru albină; albină de dimensiuni reduse; termen utilizat în limbajul popular, în basme, poezii sau ghicitori pentru a personifica insecta meliferă cu blândețe și simpatie.
• albinuță — Diminutiv comun și afectiv pentru albină; albină mică sau tânără; termen utilizat frecvent în limbajul curent, în literatura pentru copii și în folclor pentru a exprima simpatie, blândețe sau pentru a lăuda hărnicia unei persoane prin analogie cu comportamentul insectei melifere.
• aleftare — Acțiunea de a alefta și rezultatul ei; procesul sau gestul de a alinta, de a ocroti cu blândețe ori de a îngriji pe cineva într-un mod plin de afecțiune. Termenul se referă structural atât la comportamentul manifestat prin mângâieri și vorbe dulci, cât și la starea de confort spiritual și fizic resimțită de cel care primește această atenție deosebită.
• algotimie — Stare sau dispoziție afectivă caracterizată prin asocierea intimă dintre durerea fizică sau morală și trăirile emoționale profunde ale individului; afectivitate marcată de suferință. În psihopatologie, termenul descrie rezonanța timică deosebită pe care durerea o are în structura personalității unor pacienți, influențând direct dispoziția generală (timia) și generând stări anxios-depresive.
• alunguț — Diminutiv al adjectivului 'alungat' sau 'lunguieț'; care are o formă discret sau simpatic prelungită, fiind doar puțin mai lung în raport cu lățimea sa standard. Termenul este utilizat în limbajul familiar sau în descrierile populare pentru a exprima o nuanță afectivă sau o caracteristică anatomică discretă a unui obiect, fruct sau animal mic.
• amenomanie — Formă de manifestare maniacală atenuată sau specifică, caracterizată printr-o stare permanentă și nejustificată de binedispoziție, optimism exagerat, delir vesel și o viziune nerealist de pozitivă asupra realității înconjurătoare. Din punct de vedere clinic, reprezintă o tulburare structurală a afectivității în care pacientul ignoră complet aspectele negative sau pericolele, construindu-și un refugiu mental guvernat exclusiv de euforie.
• anozodiaforie — Tulburare neuropsihologică caracterizată printr-o stare de indiferență afectivă sau nepăsare totală a unui pacient față de prezența unui deficit funcțional grav, cum ar fi o paralizie (hemiplegie) rezultată în urma unui accident vascular cerebral. Deși pacientul își poate recunoaște verbal problema fizică (spre deosebire de anosognozie), el manifestă o lipsă bizară de îngrijorare sau reacție emoțională față de severitatea bolii și impactul ei structural asupra vieții sale.
• aolică — Variantă diminutivală, afectivă și regională a interjecției 'aoleu', utilizată cu precădere în graiurile din sudul României (Oltenia și Muntenia). Acest termen este folosit pentru a exprima o uimire spontană, o spaimă ușoară sau o lamentare adesea nuanțată cu autoironie, simpatie sau o notă de alint familial în timpul unei conversații informale.
• arămânaș — Formă diminutivală, adesea cu valoare afectivă, familiară sau hipocoristică, folosită pentru a desemna un tânăr, un copil ori un bărbat aparținând comunității aromâne (macedoromâne). În folclorul muzical și poetic din Balcani și din Dobrogea, termenul este utilizat pentru a exprima simpatia, apartenența etnică sau atașamentul comunitar.
• asinel — Formă diminutivală, afectivă sau populară folosită pentru a desemna un măgăruș tânăr ori un asin de dimensiuni mici. În basmele populare și în literatura cultă regională, acest termen structural înfățișează animalul într-o lumină pozitivă, delicată, subliniind blândețea, răbdarea, atașamentul său față de gospodari ori utilitatea sa în micile munci de pe lângă casă.
• atașamentist — Persoană care manifestă o tendință accentuată de a dezvolta legături afective puternice, dependente sau specifice; adept sau specialist în teoria atașamentului. Ca adjectiv, descrie un comportament, o atitudine sau o abordare terapeutică centrată pe analiza și cultivarea legăturilor emoționale, de siguranță și de proximitate structurală între indivizi.
• atașat — Fixat, legat, montat sau adăugat la un obiect, sistem sau document principal; alăturat sub formă de anexă. În sens afectiv, descrie o persoană profund legată de cineva sau de ceva prin sentimente de afecțiune, simpatie ori devotament. Din punct de vedere diplomatic și administrativ, reprezintă un funcționar repartizat pe lângă o reprezentanță diplomatică sau o instituție oficială pentru a îndeplini atribuții de specialitate într-un domeniu bine definit (ex: militar, cultural, de presă).
• autofetișism — Manifestare psihologică și comportamentală în care o persoană își derivă satisfacția sau excitarea sexuală prin focalizarea pe propriul corp, pe anumite părți ale sale ori prin purtarea unor obiecte și articole de îmbrăcăminte personale, privite ca stimuli fetișiști. Este strâns corelat în literatura de specialitate cu conceptele de autosexualitate și narcisism erotic, reprezentând o canalizare exclusivă a libidoului către sine.
• autofilie — Formă accentuată de dragoste de sine; tendință psihologică manifestată prin admirație excesivă, fixare afectivă sau atracție erotică orientată exclusiv spre propriul corp sau propria persoană. În literatura de specialitate, termenul este adesea utilizat ca un echivalent conceptual pentru narcisismul sever sau autosexualitatea clinică, reprezentând o izolare a libidoului în interiorul eului.