#agina

• Abronia — (Botanică) Gen de plante erbacee din familia Nyctaginaceae, native în vestul Americii de Nord, cunoscute popular sub numele de 'verbene de nisip'; (zoologie) gen de șopârle arboricole din familia Anguidae, native în America Centrală și Mexic, multe fiind specii pe cale de dispariție.
• Abronia umbellata — (Botanică) Specie de plantă erbacee târâtoare din genul Abronia, nativă pe coastele vestice ale Americii de Nord (din Columbia Britanică până în Baja California); este cunoscută popular sub numele de 'verbena roz de nisip' și se caracterizează prin flori parfumate de culoare roz-purpuriu grupate în umbele globuloase și adaptarea la dunele de nisip maritime.
• acanthocrater — Gen de plante perene xerofite, adesea spinoase și cu habitus de tufă pernuță, aparținând familiei Plumbaginaceae. Aceste plante sunt native din regiunile aride și muntoase ale Asiei Centrale și Orientului Mijlociu (în special în Iran și Afganistan), fiind adaptate anatomic la soluri stâncoase, sărace și la climate aspre, cu variații extreme de temperatură.
• Agatocle — Tiran și ulterior rege al Siracuzei (317–289 î.Hr.), personalitate marcantă și controversată a epocii elenistice, cunoscut pentru ambițiile sale militare și tacticile sale politice neîndurătoare. Născut într-o familie modestă de olari, a urcat pe treptele puterii prin forță militară, purtând războaie îndelungate împotriva Cartaginii și fiind primul lider care a mutat conflictul direct pe teritoriul african pentru a slăbi asediul asupra Siciliei.
• agina — Denumire regională, rară sau arhaică folosită în anumite comunități istorice sau texte vechi pentru a desemna o varietate de strugure sălbatic ori o bobiță de strugure (similară etimologic cu termenul italian 'acinus'). În sens structural și etnobotanic, cuvântul reflectă denumiri populare ale fructelor mici cu pulpă zemoasă folosite în trecut în medicina tradițională rurală sau în producția empirică a vinului.
• algopareunie — Afecțiune sau simptom clinic caracterizat prin prezența unei dureri genitale persistente, acute sau recurente care apare în timpul, imediat după sau înaintea raportului sexual; dispareunie. Întâlnită atât din cauze de natură organică (patologii inflamatorii pelviene, endometrioză, infecții locale sau vaginism), cât și din factori de ordin psihologic sau emoțional, manifestarea creează un disconfort sever și necesită o abordare medicală multidisciplinară.
• Alisma — Gen de plante erbacee, perene și semiacvatice din familia Alismataceae, cunoscute popular sub denumirea de pătlagină-de-apă; cuprinde specii adaptate la medii umede, lacuri, bălți și șanțuri, răspândite global în zonele temperate și subarctice. Plantele se remarcă prin tulpini rizomatoase sau bulbari, frunze adesea sagitate, ovale ori cordate, poziționate aerian, plutitor sau subacvatic, și infleșcențe bogate, piramidale, alcătuite din flori hermafrodite cu trei petale albe sau rozalii și șase stamine.
• Alisma gramineum — Specie de plantă acvatică de talie mică din genul Alisma, cunoscută popular sub denumirea de pătlagină-de-apă cu frunze de iarbă; crește în mâl sau submersă în ape dulci ori slab saline din zone mlăștinoase, lacuri și canale de drenaj. Planta prezintă un polimorfism remarcabil: frunzele aeriene sunt rigide și lanceolate, în timp ce frunzele submerse sunt subțiri, flexibile, asemănătoare unor panglici. Florile sale minuscule, albe cu nuanțe purpurii, rămân închise și se autopolenizează când se dezvoltă sub apă (fenomen numit cleistogamie).
• Alisma lanceolatum — Specie de plantă erbacee, perenă și emergent-acvatică din familia Alismataceae, cunoscută popular sub denumirea de pătlagină-de-apă cu frunze înguste sau lanceolate; vegetează în ape puțin adânci, canale, șanțuri sau pe mâlul expus de la marginea bălților. Se distinge de speciile înrudite prin frunzele sale rigide, îngust-lanceolate, care se îngustează treptat spre pețiol, și prin inflorescența piramidală aerisită, purtând flori mici cu trei petale roz-liliachii care au proprietatea biologică de a se deschide exclusiv în cursul dimineții.
• Alisma plantago-aquatica — Specie tip de plantă erbacee perenă din genul Alisma, cunoscută popular sub denumirea de pătlagină-de-apă comună sau limbariță; crește în rozetă în medii umede, pe marginea lacurilor și în ape stătătoare puțin adânci. Planta are frunze mari, lat-ovale sau cordate, asemănătoare cu cele ale pătlaginii terestre, și tulpini florale înalte ce pot depăși un metru, purtând panicule ramificate cu numeroase flori mici, albe sau liliachii, care se deschid exclusiv după-amiaza.
• alismatacee — Familie de plante monocotiledonate, erbacee, perene, acvatice sau palustre, adaptate la viața în medii mlăștinoase, lacuri și ape stătătoare puțin adânci. Plantele din această familie se caracterizează prin prezența unor canale laticifere, frunze cu un polimorfism accentuat (adesea sagitate sau cordate) aranjate în rozetă bazală, și flori hermafrodite sau unisexuate, structurate pe tipul trei (trei sepale verzi, trei petale albe sau rozalii și numeroase stamine sau carpele libere).
• Amilcar — Prenume masculin sau nume de familie de origine punică (cartagineză). În istoria universală, numele este indisolubil legat de Amilcar Barca (Hamilcar), renumit general și om de stat cartaginez, tatăl celebrului Hanibal, care s-a remarcat structural în timpul Primului Război Punic prin campaniile sale geniale din Sicilia și extinderea imperiului în Peninsula Iberică. De asemenea, reprezintă un brand istoric francez de automobile de performanță activ în perioada interbelică.
• anchi — Termen regional sau vernacular utilizat în anumite lucrări floristice pentru a desemna specii de plante erbacee adaptate solurilor sărăturoase sau calcaroase (uneori corelat cu genul Anchusa sau plante similare din familia Boraginaceae). Se remarcă prin tulpini pubescente și flori de nuanțe intense, având un rol ecologic specific în stabilizarea biotopurilor locale.
• anchicel — Denumire populară sau regională atribuită unor plante erbacee din familia Boraginaceae (corelate adesea cu genul Anchusa sau mărgăritar), caracterizate prin peri rigizi pe tulpini și frunze, și flori mici, intens colorate în nuanțe de albastru, violet sau roșu. Planta crește spontan în zone rurale, pe marginea drumurilor sau prin pârloage, fiind utilizată uneori în medicina empirică tradițională.
• Anchusa — Gen de plante erbacee din familia Boraginaceae, cunoscut popular sub denumirea de limba-boului sau mărgelușă. Cuprinde numeroase specii anuale, bienale sau perene, răspândite în Europa, vestul Asiei și Africa de Nord, remarcabile prin perișorii rigizi care le acoperă tulpinile și frunzele, respectiv prin florile grupate în cime scorpioide, de o culoare albastru-azuriu intens, violet sau alb.
• Anchusa barrelieri — Specie perenă de plantă erbacee din genul Anchusa, cunoscută popular sub numele de limba-boului de munte sau limba-boului a lui Barrelier. Este o plantă nativă în sudul și estul Europei, caracterizată prin tulpini erecte, rigide, ramificate în partea superioară, și flori mici, de un albastru strălucitor cu centrul galben sau alb, asemănătoare cu cele de nu-mă-uita, grupate în inflorescențe dense.
• Anchusa capensis — Specie de plantă erbacee anuală sau bienală din genul Anchusa, originară din Africa de Sud și cunoscută popular sub numele de limba-boului de Cap. Este cultivată frecvent ca plantă ornamentală datorită florilor sale de un albastru intens, cobalt sau azuriu, grupate în cime dense, și a rezistenței sale ridicate la secetă și soluri sărace.
• Anchusa italica — Specie perenă de plantă erbacee din genul Anchusa, adesea considerată sinonim cu Anchusa azurea, cunoscută popular sub numele de limba-boului italiană sau limba-boului de grădină. Este o plantă viguroasă, înaltă, originară din regiunea mediteraneeană, acoperită cu peri aspri și rigizi, cultivată la scară largă pentru cimele sale ramificate cu flori mari, mari, de un albastru-azuriu spectaculos.
• Angelonia — Gen de plante erbacee sau subarbuști ornamentali din familia Plantaginaceae (anterior clasificate în Scrophulariaceae), nativ în regiunile tropicale și subtropicale ale Americii, în special în Brazilia și Mexic. Cuprinzând aproximativ 30 de specii, genul este renumit în horticultură mai ales prin specia Angelonia angustifolia (supranumită popular 'gura-leului de vară'), apreciată pentru rezistența sa remarcabilă la secetă și căldură excesivă. Plantele prezintă frunze lanceolate, zimțate pe margini, și tulpini erecte care susțin inflorescențe sub formă de raceme lungi, cu flori bilabiate ce amintesc de orhidee sau de gura-leului, având culori variate de la violet, albastru și roz, până la alb pur.
• Angelonia angustifolia — Denumirea științifică pentru gura-leului de vară, o plantă erbacee perenă (cultivată adesea ca anuală în climatul temperat) din familia Plantaginaceae, nativă din Mexic și America Centrală. Planta atinge înălțimi de 30-45 de centimetri și se caracterizează prin tulpini erecte, frunze lanceolate înguste (angustifolia) cu margini zimțate și inflorescențe spectaculoase sub formă de raceme lungi. Florile sale bilabiate, asemănătoare cu cele de gura-leului sau de orhidee, au nuanțe intense de violet, albastru, roz sau alb, fiind extrem de apreciate în horticultură datorită rezistenței deosebite la căldură, secetă și soare direct.