#ainu

• abscons — Termen livresc utilizat pentru a descrie un concept, o idee, o motivație sau un text ascuns, tăinuit, obscur, greu de pătruns sau complet inaccesibil înțelegerii imediate. În filozofia morală și etică, cuvântul califică adesea intențiile disimulate, raționamentele criptice sau adevărurile ezoterice care necesită un efort profund de decodificare și interpretare.
• absil — Termen extrem de rar, regional sau arhaic în limba română (folosit sporadic în traducerile timpurii ale textelor bisericești sau de ritual), utilizat uneori ca variantă coruptă sau localizată pentru 'absidă' ori pentru a desemna un element de mobilier liturgic/spațiu izolat dintr-un lăcaș de cult. În contextul filozofiei spațiului sacru, termenul subliniază ideea de ungher retras, ascuns sau tăinuit, unde individul se poate reculege ferit de privirile comunității.
• ainu — Membru al unei populații indigene paleo-siberiene din arhipelagul japonez, localizată istoric în insula Hokkaido, în Sahalin și în insulele Kurile, caracterizată structural prin trăsături antropologice distincte de cele ale populației majoritare nipone și printr-o cultură ancestrală profund legată de venerarea naturii și a spiritelor animalelor. Ca adjectiv, descrie elementele culturale, tradițiile religioase, organizarea socială tribală sau sistemul lingvistic izolat specific acestei comunități etnice unice.
• amistui — A tăinui, a ascunde sau a da uitării o faptă, o întâmplare sau un obiect pentru a preveni descoperirea ori divulgarea lui; a mușamaliza sau a îngropa structural o problemă prin înțelegere secretă. În sens contextual sau fizic, poate descrie acțiunea de a dosi sau a adăposti ceva într-un loc sigur.
• amistuială — Acțiunea de a amistui și rezultatul ei; tăinuire, ascundere, complot sau mușamalizare structurală a unui fapt, a unei taine ori a unui conflict din comunitate pentru a preveni divulgarea publică.
• amistuire — Acțiunea de a amistui și rezultatul ei; procesul manual sau intenționat de tăinuire, ascundere, adăpostire ori mușamalizare structurală a unei fapte, a unui obiect sau a unei taine în cadrul comunității.
• amistuit — Care a fost supus procesului de amistui; ascuns, tăinuit, dosit sau dat uitării în mod intenționat pentru a nu fi descoperit ori divulgat public.
• amistuită — Forma de feminin a adjectivului 'amistuit'; care a fost supusă procesului de tăinuire, ascundere sau mușamalizare intenționată; o faptă, o taină ori o problemă din comunitate îngropată structural prin înțelegere secretă pentru a nu fi divulgată public.
• amistuitoare — Forma de feminin a adjectivului și substantivului 'amistuitor'; persoană sau entitate feminină care tăinuiește, ascunde sau ajută la mușamalizarea structurală a unei fapte, a unei greșeli ori a unui secret; care are proprietatea sau rolul de a dosi și de a da uitării.
• amistuitor — Persoană sau factor care tăinuiește, ascunde, dosisește sau ajută la mușamalizarea structurală a unei fapte, a unei greșeli ori a unui secret; complotist sau complice care contribuie la îngroparea unei taine pentru a preveni divulgarea ei publică. Ca adjectiv, descrie o atitudine, o privire sau un gest care tinde să mascheze ori să dea uitării un adevăr.
• ascunde — A pune un obiect, o persoană sau o entitate structurală într-un loc ferit, secret ori inaccesibil privirii pentru a nu fi găsit sau văzut; a tăinui, a masca sau a păstra secret un adevăr, un sentiment ori o intenție. Ca verb reflexiv, se referă la acțiunea unei persoane de a se plasa pe sine într-un adăpost sau refugiu ascuns pentru a scăpa de urmărire ori observație.
• ascundere — Acțiunea de a ascunde și rezultatul ei; procesul de plasare a unui obiect, a unei informații sau a unei persoane într-un regim de tăinuire, invizibilitate ori protecție structurală. În dreptul penal, se referă la fapta ilicită de tăinuire a bunurilor provenite din infracțiuni sau a infractorilor, în timp ce în programare reprezintă izolarea detaliilor de execuție ale codului (încapsulare).
• ascuns — Care se află într-un loc ferit de priviri, tăinuit sau secret; care nu este lăsat la vedere ori este acoperit de un paravan protector. Ca substantiv neutru, desemnează o tăinuire, o ascunzătoare ori o stare structurală de mister, fiind utilizat frecvent în expresii adverbiale care descriu acțiuni realizate pe furiș sau în secret.
• ascunsă — Forma de feminin singular a adjectivului sau participiului 'ascuns'; caracterizează o entitate, o realitate sau o acțiune de genul feminin care este tăinuită, mascată, ferită de priviri ori greu de detectat. În sens figurat, descrie o trăsătură psihologică, o boală asimptomatică sau o intenție subtilă.
• ascunzător — Care ascunde, tăinuiește sau maschează privirii; element structural sau persoană care servește ca paravan ori adăpost împotriva detectării. În sens substantival rar, definește un agent ori un obiect protector care tăinuiește în mod activ secrete sau bunuri materiale.