#albastru

• alb-albastru — Care îmbină, asociază sau alternează culorile alb și albastru; care prezintă dungi, carouri sau modele geometrice formate din aceste două nuanțe. În context social și sportiv, termenul descrie culorile oficiale de identificare ale unor cluburi de fotbal tradiționale, asociații sportive sau comunități administrative umane.
• albastră — Forma de feminin singular pentru adjectivul albastru; care are culoarea cerului senin într-o zi fără nori sau a mării adânci, situată în spectrul luminos între verde și violet. În sens figurat, stilistic sau poetic, termenul descrie elemente abstracte precum nostalgia senină, puritatea ideală, noblețea sângelui (sânge albastru) sau stări melancolice.
• albastre — Forma de feminin plural a adjectivului albastru; descrie mai multe obiecte, entități, flori sau ființe de gen feminin care au culoarea cerului senin ori a mării adânci. În literatură și arte, este utilizat frecvent pentru a evoca elemente vizuale din natură, piese vestimentare sau concepte estetice bazate pe nuanțe reci.
• albăstrel — De un albastru deschis, palid sau delicat; ușor albăstrui. Ca substantiv masculin, reprezintă denumirea populară atribuită fluturelui mic din familia licenidelor (Polyommatus Icarus), ale cărui aripi la mascul au o culoare azurie strălucitoare, sau speciei de pește mic de râu cunoscut sub numele de boarță.
• albaștri — Formă de masculin plural pentru adjectivul albastru; descrie mai multe elemente, obiecte sau ființe de gen masculin care au culoarea cerului senin ori a mării adânci. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează direct în limbajul jurnalistic și sportiv pe jucătorii, sportivii sau suporterii unei echipe ale cărei culori oficiale includ această nuanță spectrală.
• albăstrior — De un albastru deschis, palid, drăguț sau delicat; ușor albăstrui. Termenul poartă o puternică valoare hipocoristică și expresivă, fiind întrebuințat cu precădere în limbajul familiar, în descrierile literare, în povești ori în folclor pentru a nuanța cu afecțiune culoarea unor ochi, a unor flori mici sau a unor piese vestimentare.
• albăstriu — Care are o nuanță slabă, estompată sau discretă de albastru; ușor albăstrui. Reprezintă o variantă fonetică regională sau mai veche pentru termenul albăstrui, utilizată în limbajul popular ori în descrierile literare de epocă pentru a evoca reflexele azurii ale cerului la ivirea zorilor, culoarea fumului subțire sau tenta vineție a pielii expuse la frig.
• albastru — Care are culoarea cerului senin sau a mării adânci, situată în spectrul luminos vizibil între verde și violet, având o lungime de undă cuprinsă aproximativ între 450 și 495 nanometri. Ca substantiv neutru, desemnează culoarea însăși, un pigment sau, în sens figurat și stilistic, simbolul absolut al infinitului, al seninătății, al nobleții (sânge albastru) ori al melancoliei profunde.
• albastru-azuriu — Care este de o culoare albastră cu nuanțe deschise și luminoase, asemănătoare cu cea a cerului senin de vară sau a apelor marine tropicale; azuriu intens. Termenul este utilizat frecvent în descrierile peisajelor naturale, în artele vizuale sau în industria textilă pentru a evoca o atmosferă de seninătate, claritate și puritate structurală.
• albastru-deschis — Care are o culoare albastră de o intensitate redusă, având o tentă pronunțată de alb; bleu sau azuriu atenuat. Termenul se folosește în limbajul cotidian, tehnic sau industrial pentru a diferenția nuanțele pastelate și luminoase de cele închise sau saturate din spectrul cromatic structural.
• albăstrui — Care tinde spre albastru, care are o nuanță slabă, secundară sau estompată de albastru; de un azur atenuat ori pastelat. Termenul se folosește în limbajul cotidian, științific sau industrial pentru a descrie colorația discretă a unor minerale, texturi anatomice, fenomene meteorologice ori amestecuri de pigmenți.
• albăstruiu — Variantă grafică învechită (cu terminația '-iu' în loc de '-ui') pentru adjectivul cromatic albăstrui; care tinde spre albastru, având o nuanță slabă, secundară sau estompată de azur. Termenul se întâlnește în textele literare, administrative sau academice din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea pentru a descrie reflexele discrete ale apei, cerului sau fumului.
• alcion — Denumire poetică sau mitologică dată pescărușului albastru (Alcedoatthis) sau unei păsări marine legendare care, conform miturilor antice grecești, își construia cuibul pe valurile mării în timpul solstițiului de iarnă, zeul Aeolus calmând vânturile pentru a-i proteja ouăle (zilele alcionice). Simbolizează pacea, liniștea, seninătatea și armonia profundă a naturii.
• Alciona — Forma românească a numelui mitologic Alcyone, fiica lui Aeolus și soția lui Ceyx. Devastată de moartea soțului ei într-un naufragiu, ea s-a aruncat în mare, zeii transformându-i pe amândoi în pescăruși albaștri (alcioni). În astronomie, numele desemnează cea mai strălucitoare stea din roiul deschis al Pleiadelor (Eta Tauri), situată în constelația Taurului.
• Amorgos — Insulă grecească situată în sud-estul arhipelagului Cicladelor din Marea Egee, renumită pentru relieful său muntos spectaculos, satele albe tradiționale și faimosul port istoric Katapola. Are o suprafață de aproximativ 126 de kilometri pătrați și găzduiește mănăstirea bizantină Hozoviotissa, construită direct pe stânci suspendate deasupra mării, fiind totodată locul unde s-a filmat celebra producție cinematografică 'Marele Albastru'.
• avatar gaming Counter-Strike albastru — Imagine de profil digitală, emblemă sau logo personalizat, utilizat de jucători ori echipe în ecosistemul Counter-Strike, caracterizat prin elemente grafice tactice (soldați, arme, măști respiratorii) și o paletă cromatică dominată de nuanțe de albastru (neon, cyan, regal). Acest element vizual servește la construirea identității competitive online, sugerând calm, precizie tactică și apartenența simbolică la facțiunea Counter-Terrorist (CT).