#alograf

• acantit — Mineral din clasa sulfurilor, reprezentând forma monoclinică stabilă la temperaturi scăzute (sub 173°C) a sulfurii de argint (Ag2S). Acest mineral prețios și greu se găsește frecvent în gurile hidrotermale sau în zonele de îmbogățire secundară ale zăcămintelor de argint, având o culoare cenușiu-plumburie până la neagră și un luciu metalic mat. Este dimorf cu argentitul, mineralul cubic care se transformă pseudomorfic în acantit în momentul răcirii naturale.
• aerosialografie — Metodă radiologică de investigare clinică ce constă în examinarea glandelor salivare și a canalelor lor excretoare prin injectarea controlată a unui volum mic de aer sau gaz ca mediu de contrast negativ, urmată de realizarea unor radiografii succesive. Această procedură structurală permite evidențierea formei anatomice, a calculilor salivari nestereotipici sau a eventualelor obstrucții fără a folosi substanțe iodate lichide.
• alochromatic — Care este incolor în stare pură, dar capătă diverse culori datorită prezenței unor impurități chimice fine, incluziuni străine sau defecte structurale în rețeaua cristalină; se aplică mineralelor precum cuarțul, fluorina sau corindonul, a căror culoare nu este o proprietate intrinsecă.
• alocure — Fenomen structural sau proces de tratare termică ori chimică prin care se modifică faza cristalină sau structura internă a unui material într-un mod diferit față de evoluția sa termodinamică standard. În metalurgia avansată sau fizica stării solide, termenul indică o deviație controlată în procesul de solidificare sau cristalizare, generând proprietăți mecanice alternative.
• alograf — Efectuat, scris sau semnat de o altă persoană decât autorul de drept sau titularul oficial al unui act. În lingvistică și tipografie, reprezintă o variantă pozițională sau stilistică de realizare a unei grafeme (de exemplu, literele mari sau mici, ori forme diferite ale aceleiași litere în scrisul de mână), fără ca aceasta să modifice valoarea fonetică sau semantică de bază a caracterului.
• aloșit — Mineral rar sau silicat complex descoperit în anumite roci metamorfice sau depozite hidrotermale, caracterizat structural printr-o rețea cristalină atipică și asocieri cu micro-agregate minerale de origine externă (alogene). Acest compus geologic este analizat prin difracție cu raze X pentru a stabili condițiile de presiune și temperatură specifice din scoarța terestră în momentul cristalizării sale.
• alotriomorf — Despre minerale sau componente cristaline ale unei roci magmatice: care nu prezintă fețe geometrice proprii sau o formă exterioară regulată nativă, deoarece dezvoltarea sa structurală a fost limitată și constrânsă de spațiile libere rămase între cristalele formate anterior în timpul solidificării magmei.
• alotriomorfism — Proprietate, stare sau fenomen structural caracteristic unor minerale sau roci magmatice, constând în dezvoltarea unor cristale lipsite de fețe geometrice proprii ori de o formă exterioară regulată nativă. Acest proces mineralogic are loc atunci când creșterea cristalelor este constrânsă și limitată mecanic de spațiile libere rămase între alte componente minerale solidificate anterior în masa aceleiași topituri magmatice.
• altait — Mineral metalic rar, un telurură de plumb cu formula chimică PbTe, care cristalizează în sistemul cubic (izometric); se remarcă structural printr-o culoare alb-gălbuie sau argintie cu reflexe galbene strălucitoare, densitate ridicată și o clivabilitate perfectă. A fost descoperit inițial în Munții Altai, de unde îi provine și numele, fiind întâlnit în filoanele hidrotermale asociat adesea cu aurul nativ și alte telururi.
• amorfie — Starea, proprietatea sau caracterul a ceea ce este amorf; absența totală a unei structuri cristaline ordonate sau a unei forme geometrice regulate într-un corp solid. În mineralogie și cristalografie, acest fenomen reflectă dezordinea moleculară structurală pe distanțe lungi, determinând proprietăți izotrope constante în toate direcțiile spațiale.
• anatas — Formă minerală naturală și polimorfă a dioxidului de titan (TiO2), cristalizată în sistemul tetragonal. Cunoscut și sub denumirea istorică de octaedrit, anatasul se găsește de obicei sub formă de cristale izolate, ascuțite, de culoare indigo închis, brună, galbenă sau neagră, cu un luciu adamantin pronunțat. Acesta se transformă ireversibil în rutil la temperaturi înalte și este studiat intens în știința materialelor datorită proprietăților sale fotocatalitice și semiconductoare.
• anatază — Formă minerală naturală a dioxidului de titan (TiO2), cristalizată în sistemul tetragonal, fiind un polimorf stabil la temperaturi joase alături de rutil și brookit. Se prezintă de obicei sub formă de cristale izolate, adesea octaedrice sau bipiramidale, având nuanțe de la brun-gălbui până la indigo închis și negru, cu un luciu adamantin pronunțat. Acest mineral este intens studiat în ingineria materialelor pentru proprietățile sale avansate de semiconductor, fiind utilizat în celule fotovoltaice și aplicații fotocatalitice.
• angioencefalografie — Metodă radiologică de investigație imagistică ce constă în vizualizarea și înregistrarea structurală a sistemului vascular cerebral, prin injectarea unei substanțe de contrast radiopace în arterele carotide sau vertebrale. Această procedură clinică complexă este esențială în neurologie și neurochirurgie pentru detectarea anevrismele intracraniene, a malformațiilor arteriovenoase și a zonelor de ocluzie vasculară responsabile de atacurile cerebrale.
• anizogon — Care are unghiuri inegale; poligon sau figură geometrică ale cărei unghiuri interne nu sunt identice ca măsură, deși laturile pot păstra uneori raporturi de simetrie. Termenul este utilizat rar în geometria superioară sau în cristalografie pentru a descrie structuri poligonale sau rețele cristaline asimetrice care deviază de la formele izogone sau regulate.
• anizometrie — Lipsă de simetrie metrică; inegalitate structurală constatată la măsurarea unor dimensiuni, axe sau segmente perechi. În cristalografie, desemnează caracteristica unei rețele cristaline de a avea axe de lungimi diferite în spațiu. În medicină, termenul poate fi folosit ca sinonim rar sau corelat pentru inegalități de volum sau lungime ale unor segmente anatomice simetrice.
• anizotrop — Care prezintă proprietăți fizice sau mecanice (cum ar fi conductibilitatea termică, elasticitatea, dilatarea ori refracția luminii) variabile în funcție de direcția de măsurare sau propagare prin acea substanță. Această caracteristică structurală este specifică majorității cristalelor și materialelor compozite, unde aranjamentul asimetric al atomilor determină un comportament fizic dependent de orientarea vectorială.
• anizotropie — Proprietate a unor substanțe (în special a cristalelor) sau a unor medii fizice de a prezenta caracteristici mecanice, optice, termice ori electrice diferite pe direcții diferite. Acest fenomen structural rezultă din dispunerea neuniformă a atomilor ori moleculelor în spațiu, reprezentând opusul izotropiei și stând la baza funcționării multor dispozitive optice și electronice avansate.
• ankerit — Mineral din clasa carbonaților, cu o structură cristalină similară cu cea a dolomitei, format dintr-un carbonat de calciu, magneziu, fier și mangan. Acest mineral structural se găsește frecvent în rocile sedimentare metamorfozate, în filoanele hidrotermale și în asociație cu minereurile de fier, prezentând nuanțe de la alb-gălbui până la brun-roșiatic din cauza oxidării fierului expus la aer.
• antitrop — Care prezintă o simetrie inversă, care este situat în opoziție structurală directă sau ale cărui proprietăți fizice și geometrice sunt orientate în sens contrar față de un element de referință. În anatomie, descrie organe pereche sau structuri care se privesc față în față în planuri opuse; în cristalografie, se referă la axe sau fețe cristaline dispuse simetric invers.
• apatit — Mineral din clasa fosfaților, reprezentând un fosfat natural de calciu care conține fluor, clor sau grupări hidroxil în structura sa cristalină. Acest compus este utilizat pe scară largă în industrie ca materie primă principală pentru producerea îngrășămintelor fosfatice și a acidului phosphoric, fiind totodată cel mai răspândit mineral fosfatic din scoarța terestră.