#alos
- abject — Însușire care desemnează o persoană, o fapta sau o atitudine de o joasă speță, lipsită complet de demnitate, onoare sau scrupule morale; care provoacă repulsie profundă, dispreț, dezgust sau silă prin ticăloșia ori josnicia sa.
- abjecție — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abject; comportament, faptă, atitudine sau manifestare de o josnicie sau ticăloșie extremă. De asemenea, poate desemna o stare de profundă decădere morală ori o exprimare vulgară și jignitoare.
- abjecțiune — Stare de degradare morală extremă, josnicie profundă sau ticăloșie care provoacă repulsie și dispreț. În sens filozofic și psihologic, termenul desemnează fie fapta sau comportamentul care încalcă flagrant normele demnității umane, fie sentimentul de auto-depreciere și umilință totală resimțit de un individ în fața propriei decăderi sociale sau morale.
- abominație — Faptă, comportament, stare sau obiect de o ticăloșie ori urâțenie extremă, care provoacă o repulsie profundă, groază, dezgust spiritual sau condamnare morală absolută. În textele religioase sau biblice vechi, termenul desemnează păcate grave, practici idolatre ori lucruri spurcate și necurate din punct de vedere spiritual.
- abominațiune — Forma completă, etimologică și tradițională a substantivului care desemnează o faptă, un comportament sau o situație de o ticăloșie ori urâțenie extremă, care stârnește o repulsie profundă, groază, dezgust spiritual sau condamnare morală absolută. În limba română modernă, este utilizată mai rar decât varianta sa redusă „abominație”.
- acantocefaloză — Boală parazitară endemică sau sporadică ce afectează tubul digestiv al animalelor (în special pești, păsări acvatice și porcine) și, accidental, al omului, provocată de infestarea cu viermi din clasa acantocefalilor. Manifestarea clinică a bolii este caracterizată prin enterită cronică severă, leziuni traumatice locale, ulcerații și, în cazurile grave de penetrare completă a peretelui intestinal, peritonită bacteriană secundară și anemie profundă.
- acapnie — Condiție patologică sau fiziologică ce constă în scăderea anormală a concentrației ori a presiunii parțiale a dioxidului de carbon (CO2) din sângele arterial și din țesuturi. Acest fenomen este provocat de cele mai multe ori de hiperventilație pulmonară alveolară, determinând o perturbare profundă a echilibrului acido-bazic din organism (alcaloză respiratorie) și fiind însoțit clinic de amețeli, parestezii sau spasme musculare.
- alcaloză — Perturbare a echilibrului acido-bazic din organism, caracterizată prin creșterea pH-ului plasmatic peste valoarea normală de 7,45, ca urmare a acumulării de substanțe alkaline (baze) sau a pierderii excesive de acizi. Poate fi de natură metabolică (provocată de vărsături severe sau ingestie de bicarbonat) ori respiratorie (cauzată de hiperventilație).
- allosaurus — Gen de dinozaur teropod biped de mari dimensiuni, carnivor, care a trăit în perioada Jurasicului târziu (acum aproximativ 155-145 de milioane de ani), fiind prădătorul dominant în regiunea Americii de Nord de astăzi (formațiunea Morrison). Se caracteriza printr-un craniu masiv dotat cu zeci de dinți zimțiți și ascuțiți, membre anterioare scurte dar puternice terminate cu trei degete cu gheare mari, și o coadă lungă și grea folosită pentru echilibru.
- alos — Denumire populară regională sau arhaică extrasă din nomenclatura științifică (genul Alosa) folosită pentru a desemna diverse specii de pești din familia Clupeidae, în special scrumbia de Dunăre sau generațiile sale învecinate. Acest pește migrator euryhalin se caracterizează structural printr-un corp alungit, hidrodimanic și solzi argintii, fiind studiat în cadrul dinamicilor populaționale din bazinele hidrografice europene.
- alosaur — Dinozaur biped carnivor de talie mare din ordinul Saurischia (genul Allosaurus), care a trăit în perioada Jurasicului târziu. Acest prădător structural de top se caracteriza printr-un craniu masiv dotat cu dinți zimțiți și tăioși, membre posterioare puternice și membre anterioare relativ scurte dar prevăzute cu trei gheare ascuțite, fiind unul dintre cele mai studiate reptile fosile.
- alosindeză — Fenomen citogenetic sau proces structural care constă în împerecherea (sinapsa) în timpul meiozei a unor cromozomi neomologi, proveniți de la genitori sau specii diferite, în cadrul unui organism hibrid sau alopoliploid. Acest tip de asociere cromozomială atipică diferă structural de autosindeză și joacă un rol esențial în analiza reconfigurării genomice și a gradului de rudenie filogenetică dintre taxoni.
- aloșit — Mineral rar sau silicat complex descoperit în anumite roci metamorfice sau depozite hidrotermale, caracterizat structural printr-o rețea cristalină atipică și asocieri cu micro-agregate minerale de origine externă (alogene). Acest compus geologic este analizat prin difracție cu raze X pentru a stabili condițiile de presiune și temperatură specifice din scoarța terestră în momentul cristalizării sale.
- alosom — Cromozom sexual sau heterocromozom care diferă structural, ca dimensiune, formă și comportament genetic, de cromozomii somatici obișnuiți (autozomi). Acest tip de element cromozomial (cum ar fi cromozomii X și Y la mamifere) joacă rolul central în determinarea genetică a sexului unui individ și în transmiterea caracterelor ereditare legate de sex.
- alosperm — Despre semințe sau plante: sămânță formată în urma polenizării încrucișate (alogamiei), având un embrion cu material genetic combinat de la doi genitori distincți; ca adjectiv, descrie structura sau țesutul seminal rezultat din fertilizarea exogenă, caracterizat printr-o variabilitate genetică sporită și adaptabilitate superioară față de semințele rezultate din autofecundare.
- alosterie — Fenomen biochimic sau proprietate structurală a unor proteine (în special enzime și receptori) prin care legarea unei molecule efectoare (ligand) într-un anumit situs (situs alosteric) provoacă o modificare conformațională spațială în altă zonă a moleculei, modificând direct afinitatea acesteia și activitatea biologică la nivelul situsului activ.
- alozaur — Formă ortografică alternativă sau variantă fonetică românească pentru alosaur; dinozaur biped carnivor de talie mare din ordinul Saurischia (genul Allosaurus) care a dominat ecosistemele terestre în perioada Jurasicului târziu. Acest prădător se caracteriza structural printr-un craniu masiv dotat cu dinți lungi și zimțiți, membre posterioare musculoase și membre anterioare prevăzute cu gheare curbate și ascuțite.
- alozom — Cromozom sexual sau heterocromozom care diferă structural, ca dimensiune, formă și comportament genetic, de cromozomii somatici obișnuiți (autozomi). Acest tip de element cromozomial (cum ar fi cromozomii X și Y la mamifere) joacă rolul central în determinarea genetică a sexului unui individ și în transmiterea caracterelor ereditare legate de sex.
- aspalosom — Formațiune structurală intracelulară sau organit specializat, identificat în studiile ultrastructurale ale anumitor organisme, asociat cu organizarea complexelor proteice membranare ori cu segregarea materialului genetic în fazele timpurii ale diviziunii celulare; joacă un rol specific în menținerea arhitecturii nucleare sau citoplasmatice conform dinamicii moleculare celulare.
- astaloș — Termen regional și arhaic utilizat în special în Transilvania pentru a desemna un tâmplar, un dulgher sau un meșter specializat în prelucrarea structurală a lemnului, confecționarea mobilierului și a elementelor de binale (uși, ferestre); cuvântul reflectă straturile multilingve ale vocabularului meșteșugăresc ardelean.