#alterit

• alalalt — Formă regională, populară sau familiară rezultată din comprimarea fonetică a pronumelui demonstrativ de diferențiere 'celălalt' (la genul masculin singular); desemnează o persoană, un obiect sau o entitate diferită de cea menționată anterior ori aflată la o distanță mai mare în spațiu sau timp. Acest termen structural este utilizat pe scară largă în graiurile locale din Muntenia, Oltenia și Moldova pentru a simplifica transmiterea orală a ideii de alteritate.
• alaltă — Formă populară, regională sau de natură familiară a pronumelui ori adjectivului pronominal demonstrativ de diferențiere 'cealaltă' (la genul feminin singular); folosită structural pentru a desemna o persoană, un obiect sau o entitate feminină diferită de cea aflată în atenție ori menționată anterior. Acest termen reprezintă un pilon lingvistic important în vorbirea curentă din sudul și estul României, servind la simplificarea indicării alterității.
• alogenitate — Caracterul sau însușirea a ceea ce este alogen; starea unui element, a unei populații sau a unui corp de a fi de altă origine și străin de mediul autohton în care se află integrat. În dinamicile sociale, exprimă alteritatea culturală sau etnică a unui grup imigrat în raport cu populația indigenă, în timp ce în științele pământului indică proveniența externă a unor depozite minerale dintr-un bazin.
• alotriu — Formă adjectivală regională, arhaică sau rară utilizată în anumite graiuri locale pentru a descrie ceva străin, neobișnuit, venit din altă parte sau aparținând unei culturi ori comunități non-native (echivalentul arhaic al termenului 'alogen'). În contextul dinamicilor sociale rurale istorice, cuvântul exprima alteritatea și delimitarea structurală clară față de elementele indigene.
• alterit — Termen tehnic specializat ce desemnează un mineral secundar sau un agregat mineralogic complex rezultat în urma proceselor de alterație chimică ori hidrotermală a unor minerale preexistente (de obicei silicați), servind ca indicator petrografic al gradului de degradare a rocii.
• alteritate — Însușirea sau caracterul de a fi altul sau altceva; condiția de a fi diferit sau distinct în raport cu sine ori cu un grup de referință. În filozofie și antropologie, reprezintă recunoașterea și acceptarea identității celuilalt ca entitate separată, conceptualizând relația dintre 'Eu' și 'Celălalt'.