#anormal

• abnorm — Însușire care desemnează un fapt, un comportament, o stare sau un fenomen care se abate de la normă, de la regulă sau de la starea de normalitate; anormal, neobișnuit, neregulat sau ieșit din comun. Reprezintă un neologism mai puțin frecvent decât echivalentul său modern „anormal”.
• abnormitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abnorm; o abatere evidentă de la normă, regulă sau de la starea naturală și obișnuită a lucrurilor. În scrierile academice sau filosofice mai vechi, termenul este utilizat ca o variantă livrescă a substantivului „anormalitate”.
• anomal — Care prezintă o anomalie, care se abate de la normă, de la regulă sau de la legile firești de dezvoltare; neregulat, neobișnuit, anormal sau atipic. În medicină, descrie o structură, un organ sau o funcție malformată ori asimetrică. În gramatică, se referă la cuvinte (în special verbe) ale căror paradigme flexionare prezintă abateri majore sau neregularități structurale în raport cu conjugarea standard.
• anomalie — Abatere de la o normă, de la o regulă sau de la legile firești de dezvoltare; neregularitate, ciudățenie, iregularitate structurală sau funcțională. În medicină, termenul desemnează o malformație congenitală, o asimetrie anatomică sau o perturbare biologică prezentă de la naștere. În astronomie, reprezintă un unghi structural utilizat pentru a determina poziția exactă a unui corp ceresc pe orbita sa eliptică în raport cu periastrul.
• anormal — Care se abate de la normă, de la regulă sau de la starea de funcționare considerată obișnuită, naturală ori sănătoasă; care prezintă o anomalie structurală, fiziologică sau de comportament. În context statistic, termenul definește o valoare sau o manifestare situată în afara limitelor acceptate ale variației standard dintr-o populație analizată, indicând adesea o patologie latentă sau o disfuncție.
• anormalitate — Starea, calitatea sau proprietatea structurală a ceea ce este anormal; deviere evidentă de la normă, de la regulile stabilite sau de la o stare fiziologică, anatomică ori psihică considerată sănătoasă și tipică. În context clinic, termenul desemnează prezența unei anomalii genetice, malformații congenitale sau a unei tulburări de comportament care necesită investigații suplimentare sau tratament.