#apropiere

• apropiare — Formă arhaică și regională pentru substantivul apropriere; acțiunea de a se apropia sau de a aduce ceva în proximitate spațială ori temporală. În vechile texte administrative și juridice, termenul indica de asemenea actul de însușire directă sau de reconciliere a două părți aflate în litigiu prin mediere.
• apropiere — Acțiunea de a se apropia sau de a aduce ceva mai aproape și rezultatul ei; micșorare a distanței fizice, geografice sau temporale față de un reper. La nivel abstract sau interpersonal, desemnează stabilirea unei legături afective intense, a unei relații de prietenie profundă, de rudenie, de încredere mutuală sau de asimilare culturală.
• apropietură — Formă substantivală arhaică sau regională derivată din sfera semantică a proximității, utilizată pentru a desemna un loc apropiat, o vecinătate strânsă, o fâșie de pământ limitrofă sau o structură teritorială aflată în imediata apropiere a unei așezări rurale.
• ăstalalt — Formă populară și familiară a prenumelui ori adjectivului demonstrativ de diferențiere „acestălalt”; desemnează celălalt obiect, animal sau persoană dintre două elemente luate în considerare, fiind cel situat mai aproape de vorbitor. Se folosește intensiv în limba vorbită, în dialoguri și în scrierile literare ce redau graiul viu pentru a indica o alternantă directă în spațiul de față.