#arav

• abraș — Care este năbădăios, nărăvaș, iute la mânie și greu de stăpânit (despre oameni sau cai); (despre terenuri, drumuri sau pante) care este abrupt, prăpăstios, râpos, stâncos și greu accesibil; (regional, despre culori sau aspecte vizuale) bătător la ochi, pestriț, neuniform sau pătat, având de obicei pete albe pe fond închis.
• abrașan — (Regional) Varietate de struguri românești cu boabe albe-verzui, cultivată local; (prin extensie) cal de o anumită rasă, adesea caracterizat ca fiind nărăvaș, iute la mânie sau având un aspect pestriț.
• agod — Termen regional (utilizat cu precădere în Transilvania și Maramureș) care desemnează obiceiul, năravul sau firea unei persoane ori a unui animal. În sens secundar, cuvântul face referire la rânduială, rost, ordine sau organizarea internă a unui lucru ori a unui eveniment tradițional (cum ar fi ordinea desfășurării unei nunți rurale).
• agodi — Formă verbală regională, utilizată izolat în anumite sate din Transilvania și Maramureș, derivată din substantivul agod; înseamnă a rândui, a așeza, a aranja lucrurile în gospodărie conform unui rost prestabilit sau a deprinde un animal (în special un cal) cu un anumit nărav ori obicei de muncă.
• Ajmer — Oraș istoric de dimensiuni mari situat în statul Rajasthan din nord-vestul Indiei, înconjurat de munții Aravalli. Fondat în secolul al VII-lea de dinastia Chauhan, orașul este renumit la nivel mondial ca un important centru de pelerinaj, adăpostind faimosul altar sfânt sufit Dargah Sharif al misticului Moinuddin Chishti; de asemenea, reprezintă un nod feroviar major și este situat în imediata apropiere a localității sfinte Pushkar, renumită pentru templele sale hinduse.
• apucătură — Deprindere, obicei prost, manifestare comportamentală negativă sau manieră de a acționa care a devenit reflexă; în sens larg, desemnează o conduită bizară, o toană sau un gest reprobabil ce tinde să se repete în mod frecvent, stârnind adesea dezaprobarea celor din jur.
• arav — Variantă grafică învechită, rară sau o transcriere fonetică izolată utilizată istoric în manuscrisele românești vechi pentru a desemna un arab sau limba arabă; de asemenea, termenul poate apărea ca un neologism rar adaptat din alte limbi semitice. În context modern, cuvântul este întâlnit aproape exclusiv în studii filologice, analize comparative ale traducerilor biblice sau ca element onomastic izolat.
• aravicescmithologicon — Termen compus arhaic extrem de rar, utilizat izolat în manuscrisele filologice sau cataloagele de bibliotecă din secolele XVIII-XIX pentru a desemna un lexicon, dicționar sau tratat explicativ dedicat mitologiei, legendelor și credințelor religioase din spațiul arab (aravicesc). Cuvântul reflectă tendințele epocii de elenizare sau latinizare a titlurilor de lucrări savante, fiind abandonat complet în vocabularul modern în favoarea sintagmelor explicative descriptive standard.
• arăvoană — Variantă fonetică arhaică și regională pentru termenul comercial 'arvună' (avanos sau arvună); sumă de bani plătită anticipat de către un cumpărător pentru a garanta executarea unui contract sau achiziția unui bun (animal, recoltă sau teren). Termenul reflectă pronunții vechi cu inserție vocalică în silaba inițială, consemnate în documentele juridice și notariale din secolele trecute.
• aravon — Termen arhaic și ecleziastic, împrumutat din greaca veche, utilizat istoric în textele religioase și juridice românești pentru a desemna o zălogire, o chezașie, o tărie, un avans sau o logodnă privită ca o garanție sacră ori materială a îndeplinirii unei promisiuni viitoare. În context teologic, cuvântul apare în traduceri ale Noului Testament pentru a descrie simbolic arvuna Spiritului Sfânt oferită credincioșilor ca zălog al mântuirii veșnice.
• aravonă — Variantă flexionară de feminin pentru termenul arhaic și bisericesc 'aravon'; desemnează o arvună, un zălog, o garanție materială sau o logodnă privită ca un angajament solemn și sacru în fața comunității și a bisericii. În documentele medievale, forma era utilizată ocazional în mod interschimbabil cu variantele masculine, adaptându-se structural la genul feminin sub influența altor termeni similari care definesc plata unui avans sau o înțelegere comercială asigurată.
• aravoni — Formă verbală arhaică și regională de persoana a II-a singular sau a III-a plural (sau infinitiv învechit) derivată din substantivul 'aravon', însemnând a lăsa un zălog, a plăti o arvună, a garanta o tranzacție sau a logodi în mod solemn. Acest verb ecletic se întâlnea sporadic în traducerile vechi de legi și texte bisericești pentru a exprima acțiunea juridică ori sacră de securizare a unui legământ prin oferirea unei mărturii vizibile.
• aravonire — Acțiunea de a aravoni și rezultatul ei; actul juridic sau bisericesc prin care se depune un zălog, o arvună ori o garanție solemnă pentru securizarea unei înțelegeri viitoare. În contextul ecleziastic medieval, termenul făcea referire la procesul formal de logodire ritualică a doi tineri în fața altarului, fiind consemnat în scris în zapisele parohiale ca o etapă obligatorie și de neschimbat înaintea tainei căsătoriei.
• arăvonisi — Variantă arhaică rar întâlnită, puternic elenizată, pentru verbele 'a arăvoni' sau 'a arvuni'; acțiunea de a statornici o tranzacție comercială printr-un avans în bani ori de a perfecta o logodnă printr-un gaj solemn. Termenul reflectă o etapă veche a limbii în care sufixele de origine grecească dominau actele juridice și scrisorile de cancelarie.
• arăvonisire — Acțiunea de a arăvonisi și rezultatul ei; procesul formal sau juridic prin care se achită un avans în bani ori se oferă un gaj material pentru a securiza o achiziție sau un contract. În viața socială veche, termenul desemna ceremonia sau actul oficial de logodire a doi tineri, pecetluit prin daruri și consemnat adesea într-un zapis de cancelarie.
• arăvonisit — Despre bunuri, mărfuri sau servicii: care a fost reținut, rezervat sau asigurat prin plata unei sume în avans ori a unui gaj; arvunit. Despre persoane: care a fost logodit sau promis în căsătorie în mod oficial printr-un ritual tradițional sau printr-un act juridic vechi.
• aravuna — Variantă fonetică regională sau formă coruptă intermediară întâlnită în anumite graiuri populare dunărene pentru termenul standard 'arvună' sau cel ecleziastic 'aravonă'; desemnează o sumă de bani ori un bun oferit ca avans pentru a asigura o cumpărare sau un acord. Cuvântul reflectă fenomene de epenteză și transformare vocalică specifice modului în care comunitățile rurale asimilau termeni juridici balcanici complecși în limba vorbită de zi cu zi.
• ardalâp — Termen regional rar, utilizat în vechime sau în anumite graiuri locale pentru a desemna un tip de paravan, despărțitură din lemn improvizată ori un element rudimentar de mobilier folosit în gospodărie pentru a masca ori a delimita un spațiu de depozitare. De asemenea, poate reprezenta o variantă fonetică deformată a unor termeni tehnici orientali asimilați structural în atelierele meșteșugărești din mediul rural.